15 februarie, 2009

De comentat....maxime, carti...

Maxime care imi plac, pe care as vrea sa le comentez in scris desi ma gandesc la ele, le discut cu cei apropiati, foarte putini, de altfel:"Anii trec foarte repede, dar zilele trec infiorator de greu"Mihail Sebastian
Simt ca ma irosesc in orele de meditatii, ca ma daruiesc mult mai mult decat e cazul, ca imi consum rezervele de energie, de traire si atunci asa golita cum sunt de cuvinte, tac si cei din jur se simt frustrati de lipsa apetentei pentru comunicare...Ofer mai mult decat primesc din toate punctele de vedere.
Carti care ma asteapta, al caror titlu imi spune ceva...a caror prezentare la edituri sau pe coperta a IV-a, sau o recenzie citita intamplator pe un site sau in fuga intr-o revista de literatura, ma incita, imi starnesc curiozitatea de a le citi...Aman mereu bucuria lecturii si sunt obligata sa renunt la ele in favoarea unor lucruri superficiale, inconsistente:crampeie de idei de pe alte bloguri, cateva imagini dintr-un film, discutii suspendate in aer asteptandu-si o continuare care nu mai vine sau porneste de la zero, uitand inceputul conversatiei, telefoane de dat, de raspuns la invitatii, de gasit scuze, de dat raspunsuri politicoase, de lansat invitatii, provocari, de imbinat utilul cu placutul, de facut ordine in viata mea, in cartile mele, in gandurile mele...Aman..in favoarea a ce?
Cartile necitite, pe care le privesc zilnic in timp ce caut in biblioteca o carte de gramatica, un manual, teste pentru examen, conspecte, materiale didactice, Cd-uri...cartile ale caror coperti imi ofera interpretarea graficianului asupra continutului cartii, culorile care imi induc o anumita stare de spirit atunci cand voi citi cartea....Simt cum mesajul artistului se denatureaza si se indeparteaza poate de esenta gandirii autorului...as vrea sa rup copertile, sa sterg culorile, si hartia pe care e scris textul si sa raman cu starea, emotia autorului in stare pura, sa decojesc de intelesuri cuvintele si sa ma strecor pana acolo in trairea, in magma emotiei  lui Gabriel Garcia Marquez cand a scris "A trai pentru a-ti povesti viata"...acolo unde Pamuk a scris "Ma numesc Rosu"...acolo unde...as vrea sa caut si in mine ceva din emotia care te poate impimge sa deschizi o pagina noua  , sa ignori toate tentatiile de aici, sa te golesti de trup ca de un intrus la intrarea in lumea ta si sa scrii...dar aman, si acest text nu e decat o alta dovada ca aman ceea ce e vital pentru mine si ma complac in a s crie texte facile si neinteresante...