09 februarie, 2009

DEFINITIA PERFECTIUNII

Nu mai trebuie să te ascuzi spre a nu fi zărit de un prieten sau dusman nedorit, chemat să faci un comision cuiva, să dai o explicaţie, să redactezi o cerere, să formulezi un răspuns, să-ţi afişezi un zâmbet la comandă, să vorbeşti în şoaptă ca să nu deranjezi ori să vorbeşti tare ca să te poată auzi toţi.Nu trebuie să-ţi pui o ţinută de ocazie ca să fii acceptat la dineu nici o ţinută sport ca să joci golf şi nici nu trebuie să-ţi rezervi un loc cât mai plăcut în amintirile colegilor care vor da bune referinţe despre tine când va trebui să pleci, indiferent unde. Nu trebuie să fie soare ca să fii fericit sau ploaie ca să devii melancolic, nu trebuie să fii iubit ca să simţi că trăieşti, nici urât ca sa mai gasesti un motiv spre a-ti creste disperarea.Pentru că undeva pe o peluză, doi tineri care trebuiau să spună Da, au spus, simplu şi transparent, în vazul şi auzul a zeci de rude şi prieteni care au pierdut şansa de a te vedea născându-te:NU