08 februarie, 2009

DUBLU CLICK PE ACEST POEM

restauratorul întârzie la vernisajul propriei vieţi

care se trăieşte singură sub ochii noştri –un animal insuficient dresat

care începe reprezentaţia înainte de sosirea dresorului, păcat de zahăr şi de bici,

aş fi putut îndulci cu el toate experienţele mele amare,

păcat de bici, puteam să-mi dresez amintirile să se încadreze

într-un puzzle mereu ratat

buchetele de flori şi şampania inutile în absenţa restauratorului,

cineva a uitat să-l anunţe că mai are ceva puţin de retuşat

s-au epuizat rezervele de culoare, de aceea viaţa lui seamănă cu o fotografie alb-negru

cu rare pete de culoare scăpate de sub vigilenţa gardienilor,

curioşii, plictisiţii de telenovele şi seri râncede în familie,

obosiţii de ecranul viu colorat al computerului, resemnaţii şi refuzaţii de la alte vernisaje,

respinşii de la ospiciile preapline şi de la alte ospăţuri lăpuşniene,

vin la vernisajul Restauratorului, ascunzând sub vorbe mieroase şi zâmbete umile

arme primitive de la ultimul muzeu vizitat şi epuizata coroană de spini pe care vor s-o aşeze pe capul cuiva, dispuşi să nu rateze a doua venire şi toate celelalte incluse în preţul biletului spre înviere

pe wordpress la data de 2009/01/12
Trimiteți un comentariu