08 februarie, 2009

Execuţie in stil XXI

Aşează-te în acest poem ca într-un scaun
electric ieşit din uz (aici condamnarea la moarte a fost abrogatã)

ca un leu bătrân de care circul se leapădă la
periferie cu ruşine şi dezgust

brusc, scaunul şi-a recăpătat instinctele şi
muşcă din tine, nevinovatul de toate păcatele neinventate de altii,

aşază-te în acest poem ca un fetus mort într-o
cutie de carton aruncată noaptea la ghenă, aşază-te aici pe ecranul uriaş al
computerului

ca într-un sicriu, ca într-un cimitir anonim
din care s-au pierdut toate numele morţilor, oricum, numele

n-are
importanţă,

eu stau aici, înrolată voluntar in plutonul de
execuţie aşteptând comanda care să te mai ucidă o dată, şi te plâng de parca

ar fi trebuit chiar mâine eu să te nasc,

şi te iubesc, de parca ai fi avut şansa să alegi moartea în locul
vieţii,

îmi tremura mâna pe tastatură şi sper ca
dintre miile de arme îndreptate spre tine doar a mea să-ţi atingă de la început
inima, să nu le simţi pe celelalte care-ţi vor umezi inutil colţul gândurilor şi genele cuvintelor care
vor încerca inutil să mai spargă monitorul computerului,

ca un deţinut într-o închisoare de maxima
securitate tentând vigilenţa gardienilor,

resemnează-te să rămâi aşezat, ascuns, apărat
aici, în poemul meu, chiar şi după ce eu voi fi terminat de scris poemul sau
poemul mă va fi terminat pe mine de inventat,

dându-mi iluzia că încă te văd în spatele
ecranului când de fapt tu m-ai creat într-o noapte de insomnie şi în zori m-ai
aruncat la recycle bin

pe wordpress la data de 2009/01/13