19 februarie, 2009

Trenurile accelerate nu opresc in garile mici...


Multa vreme, am fost obsedata de replica  lui Mihail Sebastian din cunoscuta piesa Steaua fara nume ca daca voi  astepta trenul vietii mele intr-o gara mica el nu va opri niciodata….Cand lucrurile importante trec pe langa tine si nu le poti opri, nu le poti ajunge, lasa-le sa treaca si ureaza-le “Drum bun! ‘Cu siguranta, nu exista trenuri-unicat ci doar viata-unicat pe care daca ai confundat-o cu o lectie ce trebuie repetata acasa, in liniste, ai gresit, ceea ce-ti ramane sa rumegi acasa nu e decat cenusa, scrumul al unei vieti pe care nu ai trait-o.
Sunt un amalgam de impresii citite si uneori nu-mi mai disting vocea proprie de a altora, si fara sa vreau, imi atribui fraze ale unor genii uitand sa pun ghilimele. Imi cer scuze, nu vreau sa plagiez ci doar sa regasesc in mine ceea ce am intalnit la altii, autori trecuti in nefiinta sau oameni cu care s-a incrucisat destinul meu sau am trecut unii pe langa altii fara sa ne atingem ci doar ne-am intuit gandurile si am presupus ca suntem incompatibili.Voiam sa (ma) contrazic ideea asta a trenului care trece odata in viata si in care daca nu te-ai urcat, ai ratat clipa si eternitatea nu iti apartine.Datorita acestei teorii a abandonarii intr-o halta a disperarii,  a renuntarii, a refuzului de a stabili o relatie de armonie cu sine, ne lasam invadati de cenusiu, de monotonie, de imagini bacoviene si ne ascundem in noi insine cheia spre libertate, acuzand existenta unor ziduri insurmontabile, pereti fara ferestre, celule comunicante, ne sufocam in propriile erori imaginare si dam vina pe gardieni, pe trecatorii indiferenti care nu stiu ca undeva existam si noi, cei fara o harta spre exterior,  pe constructorii care au conceput o celula cu vedere spre moarte.Dar s-a dovedit ca nu exista ziduri care nu pot fi demolate si ca stralucirea unui intercity poate fi umbrita de calitatea colegilor de compartiment  pe cand prezenta unui alai de sarbatoare in trecere , innobileaza un tren personal dintr-o gara mica. 
Trimiteți un comentariu