07 martie, 2009

Triada timp, viata, moarte in “Strania poveste a lui Benjamin Button”


Triada timp, viata, moarte in “Strania poveste a lui Benjamin Button”

Moto:“Timpul exista pentru ca lucrurile sa nu se intample in acelasi timp” . Albert Einstein
Daca credeai ca stii ceva despre trecerea timpului, despre ce inseamna “viata”, daca crezi ca stii sau refuzi sa stii ceva despre moarte , ei bine, dupa ce vei vedea acest film, vei constata ca te-ai inselat.Ai fost inselat. Nu stii nimic. sau ceea ce stii nu mai e valabil, s-a demonetizat. Daca ai avut puterea sa stai 166 de minute nemiscat si ai urmarit filmul atent, chiar si atunci cand actiunea parea ca treneaza, cand nararea era prea lenta pentru gustul tau de spectator al secolului XXI,  si erai tentat sa te ridici sa rontai floricele sau, daca erai acasa, sa-ti iei un pahar de vin sau sa-ti aprinzi o tigara, vei fi deplin rasplatit pentru atentia ta, pentru ca tocmai ai primit cea mai complexa, mai nonconformista lectie de viata, de moarte , de uitare si de neuitare. Ceea ce credeai ca se numeste “timp” ireversibil se pare ca e o iluzie. Aici in aceasta poveste, timpul curge invers. De ce sa crezi ca aceasta e ordinea fireasca a vietii? Poate adevarul e in el, Benjamin Button, cel nascut “batran” si care devine tanar pe masura ce timpul “trece”, astfel incat atunci cand vine ceasul sfarsitului el o face fara regrete, nefiind decat un bebelus. Poate ca noi, ceilalti suntem cei care masuram timpul dupa un ceas fals, adevaratul ceasronic fiind cel construit de domnul Prajitura, ceasul ce masura timpul in ordine inversa aducandu-i inapoi pe toti tinerii morti pe campul razboiului mondial. Adevarul e poate acolo, in strania lume imaginata de F. Scott Fitzgerald in 1920 si transpusa  de regizorul David Fincher. Nu prestatia actorilor te impresioneaza, desi, in mod cert, contribuie la profunzimea scenariului, nu efectele speciale ale filmului, absolut senzationale m-au impresionat: ci felul in care o ecranizare poate zdruncina niste tabuuri milenare ale omului ca fiinta care se lasa dus de timp, se pierde in viata sperand sa obtina maine ce n-a avut ieri si dorind sa tina cat mai departe de el moartea.Dar Benjamin Button stie ce este moartea, nu stie ce e viata, stie cate chipuri are moartea si invata sa traiasca cu ea trista , frumoasa, fascinanta lui viata, mai scurta decat a oricarui alt om “normal” pentru care timpul are o singura directie. Paradoxal,  existenta lui pare a fi un fragment din viata unui nemuritor.El e cel care simte durerea de a-i vedea pe toti din jurul sau, cei dragi, imbatranind, in timp ce el intinereste, atins parca de un blestem.Intensitatea trairii lui este insa dubla. El sufera pentru toti cei pe care ii iubeste si care il parasesc, si sufera inca o data pentru ca nu va avea langa sine pe cei care l-au iubit, l-au inteles cu ciudata lui “boala”. El traieste o data dar moare de doua ori. Asa cum batranetea iti pune pe chip o masca si vezi ca doi batrani,  fosti candva pireteni, intalnindu-se pste ani, nu se mai recunosc, nici reversul medaliei nu este mai favorabil, Benjamin Button, intinerind, nu mai este recunoscut de cei din jur, cu exceptia femeii vietii lui si nu mai poate recunoaste pe nimeni, pentru ca , desi cu chip dulce si inocent de copil, a devenit senil, nerecunoscand-o nici macar pe femeia pe care a iubit-o cel mai mult si care i-a daruit un copil, neatins de sindromul “timpului inversat” de care suferea tatal ei. Exista in film scene de neuitat, coplesitoare prin intensitatea lor care te urmaresc obsesiv. As cita scenele in care “batranul” Benjamin Button se contempla in oglinda si observa transformarile ciudate din trupul lui, ciudata lui intinerire. Sau scena in care isi duce tatal biologic, cel care a refuzat sa cresca in caminul sau pe copilul ce si-a ucis mama la nastere si care semana cu un monstru, pe tatal sau acum batran si bolnav, pe malul lacului pentru ca acesta sa retraiasca o scena placuta din tineretea sa . Dar nimic nu poate egala scena in care Button, devenit un “nou-nascut”, in loc sa inceapa o noua viata, se stinge in bratele iubitei sale, acum batrana dar plina de tandrete si dragoste inzvorand din fiecare gest si privire a lui Daisy ( Cate Blanchett), scena comentata de aceeasi Daisy, acum foarte batrana si aflata pe patul de suferinta: “Am inteles din privirea lui ca el stia cine sunt!” 
Dupa ce ai vazut filmul te intrebi daca intr-adevar l-ai vazut sau altcineva a stat si te-a privit cum stateai in sala de cinema sau pe canapea  si acum urmeaza sa-ti deruleze pelicula in ordine inversa. Sau poate filmul nici nu a inceput si ceea ce crezi ca ai vazut e doar un vis de-al tau. Benjamin Button esti chiar tu numai ca nu stiai sa acorzi timpului adevarata lui semnificatie. Acum ai inceput sa inveti.
Trimiteți un comentariu