14 mai, 2009

ABANDONANDU-MI LA INTRARE TRUPUL…


Cineva care să mă apere de propriul meu strigăt

          în care m-am rătăcit ca într-un teritoriu străin

          pe care nu l-am revendicat niciodată, revenindu-mi

        dreptul de proprietate

          doar dintr-o eroare judiciară, mă tem de sosirea

          adevăraţilor proprietari, de penitentele pe care mi le

          vor rezerva,

          cineva care să mă protejeze de această foame astrală

          ca şi de netratata mea vocaţie a ascezei şi a vegherii

          într-o albă abaţie de cuvinte, pensionate, stoarse de

          bucurii lumeşti, cu chipul contorsionat de deziluzii

          purtându-şi sihăstria ca pe un semn de nobleţe interioară,

          cineva care să despartă ţipătul de povara glasului,

         iar eu să intru în el ca într-o cascadă de lumina lunară               

        abandonandu-mi la intrare trupul…    

 

 

Poem publicat in volumul Intalnire cu Altamira, editura Eminescu, 1999