GARA DECEMBRIE
Am gresit statia,
am coborat poate mai devreme
sau prea tarziu
acolo unde trenurile
imbatranesc cu fiecare
calatorie mai mult,
la capatul calatoriei
se demachiaza obosite
ca niste actori
dupa terminarea spectacolului,
acolo unde trenurile
se pregatesc pentru noapte
sau incep
o alta calatorie,
am coborat
in gara Decembrie
fara palton
si fara bilet
de intoarcere...
din volumul Insomnii molipsitoare, editura Pandora, Bucuresti, 1994
Eu, cea de azi....
PROLIFERARE
Vreau sa-l recitesc pe Borges, cineva îmi cere parola,
vreau să revăd Macondo (aşa de fericită eram alaturi de
Marquez acolo), dar acum am uitat parola, ma voi refugia în Livada cu vişini, eroare, nici aici nu pot trece mai departe de
poartă, parolele se reinventează una pe cealalta,
atâtea lucruri mi s-au refuzat şi eu nu stiam că ne desparte doar o parola, nu-i nimic, îmi spun, asezându-mă din greseala pe parolă de catifea, ma-nşel şi de data asta, e o parolă carnivoră « şi ce bine arată », îmi spun din interiorul acestei parole, ce bine că am la mine nişte foarfeci grozave ca să-i pot tăia petalele parolei,
dar iar mă-nşel,mi-ar trebui aşa , ceva, uriaş ca o parolă de fier într-o manuşă de catifea să pot trece dincolo, într-o alta parolă
din volumul Din spatele ferestrei, editura Muzeul Literaturii Romane, 2007
Partea frumoasă a lunii decembrie e aceea că, desi pare un sfârsit, o gară în care esti pierdut fără bilet de întoarcere, e urmată, mereu, de luna ianuarie, deci de un nou început.
RăspundețiȘtergereFaine poezii!
Multumesc pentru lectura si pentru optimism, sper sa fie contagios, ca tot sunt la moda...virusii
RăspundețiȘtergereÎn mod cert aş fi ales, ca să cobor,... Gara Ianuarie. Ca orice Vărsător de Ianuarie.
RăspundețiȘtergereCât de superb...
RăspundețiȘtergereȘi eu am văzut tot un tren cu ferestre luminate în visul meu... Interesant. :)
Vania, eu am coborat in luna ...octombrie,Multumesc pentru comentariu .Si eu va citesc si va urmaresc de mult timp si mi-am permis sa va adaug in blogroll pe mariapostu.wordpress.com
RăspundețiȘtergereGabriela, trenurile sunt una din obsesiile mele...am mai scris ceva despre asta.
RăspundețiȘtergerehttp://mariapostu.wordpress.com/2009/02/18/trenurile-accelerate-nu-opresc-in-garile-mici/Iti multumesc pentru vizita si iti admir sincer trairile si poemele.
O, eu am trecut blogul de faţă... Dar, prefer wordpresiştii. Dacă e similar, l-aş pune pe acela...
RăspundețiȘtergereNu sunt similare...La inceput am postat paralel, apoi mi-am schimbat decizia, aici pun doar poeme vechi, deja publicate iar dincolo, blogul meu de suflet, postez articole noi-noute....Marturisesc ca poemul "Muntele, fluviul, flacara..."( te invit sa-l citesti)e prima poezie dupa o pauza de 2 ani...Poate ma va convinge cineva ca , totusi, merita sa scriu poezie...
RăspundețiȘtergereMerita cu siguranta sa scrii poezie. O sa revin cu argumente.
RăspundețiȘtergere