e imposibil de recondiţionat spre a fi vândută la second-hand,
câţi negustori ambulanţi visează să transforme proza în poezie ori poezia în poezie din care să-şi încălzească mâinile şi sufertaşul cu
supa primăriei,
câţi anticari nu visează să aibă în somn revelaţia
Bibliotecii în care n-a intrat nimeni până acum, unde zac prăfuite
Operele complete şi neterminate ale Poetului care nu a murit pentru că
nu s-a născut, fiind prea ocupat să scrie poezie , atât de ocupat încât
nu-l interesează soarta manuscriselor sale,
el continuă să le scrie şi apoi să le azvârle din mers anticarilor tot mai impertinenţi, scoţând la vânzare umbra Poetului, norul care nu l-a protejat, soarele care nu l-a luminat, fericirea care l-a ocolit, toate
sentimentele pe care doar el le-a inventat să-i ţină loc
de umbră, de nor,de soare şi de fericire, de viaţă şi de moarte,
poetul vinovat de a nu se fi născut la timp, deloc sau prea târziu,
cu care ştii, şi la ce-ţi foloseşte că ştii ,că te înrudeşti
dar n-o mărturiseşti,
de teamă de a nu fi supus oprobiului public ca un lepros ,
apoi
te lepezi de poezie de şaptezeci de ori câte şapte,
te speli pe mâini cu sentimentele ei, cu insomniile ei , o rescrii
pe ecranul computerului şi spui anticarilor nerăbdători
că ai descoperit-o sub ruinele Pompeiului, alături de un grafitti
pe un zid care ţi se aşeză drept în faţă ori de câte ori
vrei s-o iei la fugă printre silabe şi litere dezlănţuite împotriva ta…
