să bată în pereţii trupului meu fără milă
ca într-o casă de vacanţă părăsită
în care se mai adăpostesc doar lupii
de teama vânătorilor
să spargă uşile şi geamurile de care a uitat
până şi furtuna atraşi de flacăra din cămin
pe care am uitat-o aprinsă în ultima noastră
noapte petrecută acolo
să-i laşi să-şi ascundă acolo trupul sfârtecat de frig şi oboseală
eu de aici de acolo de pretutindeni unde voi fi
am să duc vestea sosirii lor păstorilor nerăbdători
să-i primească
Trist... dar frumos! Tot incerc sa postez comentarii si nu apar.
RăspundețiȘtergereNU E VINA MEA...DAR IMI CER SCUZE....ITI MULTUMESC PENTRU LECTURA SI COMENTARIU.iMI CER SCUZE CA NU AM TIMP DEOCAMDATA SA MAI IMPARTASESC DIN GANDURILE MELE SI ALE ALTORA, AICI PE BLOG...SPER SA REINCEP DE LA TOAMNA MAI VIU...SA COMUNIC SI SA PRIMESC SI SA CITESC BLOGURILE SI MESAJELE ALTORA.
RăspundețiȘtergereImportantă e vestea, da, dar e, iată, important si cum o spui.
RăspundețiȘtergereDaca "vestea" intalneste si cititori care o pot intelege inseamna ca retragerea in casa izolata si apoi abandonarea ei nu a fost inutila.
RăspundețiȘtergere