26 iunie, 2009

eu de aici de acolo de pretutindeni

să bată în pereţii trupului meu fără milă

ca într-o casă de vacanţă părăsită

în care se mai adăpostesc doar lupii

de teama vânătorilor

să spargă uşile şi geamurile de care a uitat

până şi furtuna atraşi de flacăra din cămin

pe care am uitat-o aprinsă în ultima noastră

noapte petrecută acolo

să-i laşi să-şi ascundă acolo trupul sfârtecat de frig şi oboseală

eu de aici de acolo de pretutindeni unde voi fi

am să duc vestea sosirii lor păstorilor nerăbdători

să-i primească

4 comentarii:

  1. Trist... dar frumos! Tot incerc sa postez comentarii si nu apar.

    RăspundețiȘtergere
  2. NU E VINA MEA...DAR IMI CER SCUZE....ITI MULTUMESC PENTRU LECTURA SI COMENTARIU.iMI CER SCUZE CA NU AM TIMP DEOCAMDATA SA MAI IMPARTASESC DIN GANDURILE MELE SI ALE ALTORA, AICI PE BLOG...SPER SA REINCEP DE LA TOAMNA MAI VIU...SA COMUNIC SI SA PRIMESC SI SA CITESC BLOGURILE SI MESAJELE ALTORA.

    RăspundețiȘtergere
  3. Importantă e vestea, da, dar e, iată, important si cum o spui.

    RăspundețiȘtergere
  4. Daca "vestea" intalneste si cititori care o pot intelege inseamna ca retragerea in casa izolata si apoi abandonarea ei nu a fost inutila.

    RăspundețiȘtergere