03 iunie, 2009

In ce directie ma duci, Blogule?....

Doar eu, cea de ieri...

Doar o marturie a celei de ieri, care credea ca s-a descoperit si nu mai cauta alte forme de supravietuire decat Poezia, spre deosebire de cea de azi care a constatat ca inca nu si-a gasit adevarata identitatea...Au disparut vechile gari, nostalgice, cu mizeria si mirosurile lor primitive, in locul lor, vezi gari moderne, desigur, nu ca pe alte meleaguri....Poti gasi o gara chiar si aici, intr-un blog...In ce directie ma duci, blogule?Nu mi-ai spus cat costa biletul si care e ultima destinatie...

STRIGATORII LA CER

In aceasta gara inca nu se cunoaste
orarul exact al sosirii intamplarilor,
de aceea se si intampla atatea accidente.
Vin neanuntate intamplarile triste
si vin nechemate cele foarte triste,
coboara din ele strigatorii la cer,
incercand sa vanda calatorilor
pentru care nu opreste nici un tren,
ceva din fosta lor avere,
cenusa unei limuzine de lux,
o radacina din arborele genealogic
al familiei,
oglinzi ce mai pastreaza cate-un petec de cer
nu se stie cum ramas albastru,
blana unui urs stingher ca o legenda
tradata,
si asa toate intamplarile se descompun
sub ochii bolnavi ai calatorilor.
In aceasta gara agonizeaza
intamplarile fericite,
la statia de salvare
nu se mai angajeaza nimeni...

4 comentarii:

  1. Ma intrebam de unde cunosc titlul acesta?...Mi-am reamintit, desi nu uitasem niciodata: Cristi, de un optimism contagios...Multumesc mult...

    RăspundețiȘtergere
  2. Mi-a spus cineva că optimismul este boală care se ia... Sper că avea dreptate şi că nu era profet mincinos... Seară cât mai plăcută, Maria...

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc...depinde, daca esti sau nu imun, ceea ce e cazul meu, rezisti la cele mai puternici "virusi", chiar si ai optimismului...O seara interesanta si tie.

    RăspundețiȘtergere