Doar eu, cea de ieri...
STRIGATORII LA CER
In aceasta gara inca nu se cunoaste
orarul exact al sosirii intamplarilor,
de aceea se si intampla atatea accidente.
Vin neanuntate intamplarile triste
si vin nechemate cele foarte triste,
coboara din ele strigatorii la cer,
incercand sa vanda calatorilor
pentru care nu opreste nici un tren,
ceva din fosta lor avere,
cenusa unei limuzine de lux,
o radacina din arborele genealogic
al familiei,
oglinzi ce mai pastreaza cate-un petec de cer
nu se stie cum ramas albastru,
blana unui urs stingher ca o legenda
tradata,
si asa toate intamplarile se descompun
sub ochii bolnavi ai calatorilor.
In aceasta gara agonizeaza
intamplarile fericite,
la statia de salvare
nu se mai angajeaza nimeni...
La capăt de linie, speranţa...
RăspundețiȘtergereMa intrebam de unde cunosc titlul acesta?...Mi-am reamintit, desi nu uitasem niciodata: Cristi, de un optimism contagios...Multumesc mult...
RăspundețiȘtergereMi-a spus cineva că optimismul este boală care se ia... Sper că avea dreptate şi că nu era profet mincinos... Seară cât mai plăcută, Maria...
RăspundețiȘtergereMultumesc...depinde, daca esti sau nu imun, ceea ce e cazul meu, rezisti la cele mai puternici "virusi", chiar si ai optimismului...O seara interesanta si tie.
RăspundețiȘtergere