In ce directie ma duci, Blogule?....

Doar eu, cea de ieri...

Doar o marturie a celei de ieri, care credea ca s-a descoperit si nu mai cauta alte forme de supravietuire decat Poezia, spre deosebire de cea de azi care a constatat ca inca nu si-a gasit adevarata identitatea...Au disparut vechile gari, nostalgice, cu mizeria si mirosurile lor primitive, in locul lor, vezi gari moderne, desigur, nu ca pe alte meleaguri....Poti gasi o gara chiar si aici, intr-un blog...In ce directie ma duci, blogule?Nu mi-ai spus cat costa biletul si care e ultima destinatie...

STRIGATORII LA CER

In aceasta gara inca nu se cunoaste

orarul exact al sosirii intamplarilor,

de aceea se si intampla atatea accidente.

Vin neanuntate intamplarile triste

si vin nechemate cele foarte triste,

coboara din ele strigatorii la cer,

incercand sa vanda calatorilor

pentru care nu opreste nici un tren,

ceva din fosta lor avere,

cenusa unei limuzine de lux,

o radacina din arborele genealogic

al familiei,

oglinzi ce mai pastreaza cate-un petec de cer

nu se stie cum ramas albastru,

blana unui urs stingher ca o legenda

tradata,

si asa toate intamplarile se descompun

sub ochii bolnavi ai calatorilor.

In aceasta gara agonizeaza

intamplarile fericite,

la statia de salvare

nu se mai angajeaza nimeni...