21 iunie, 2009

PLĂCEREA DE A FI ANONIM

Plăcerea de a fi anonim, ca o grămadă de fructe stricate
uitate pe tarabă seara de vanzatorul neglijent
ah, plăcerea de a fi anonim ca un fir de nisip într-o grămadă de moloz ajuns la groapa de gunoi ecologică de la Glina, care şi-a ratat de mult şansa e a deveni perlă,
plăcerea de a fi anonim ca un claxon în trafic într-o dimineaţă de august, în drum spre serviciu,
anonim ca un strigăt de S.O.S. sosit din eter cu o întârziere de un secol…

fericirea de a fi anonim chiar şi atunci când numele tău e scris pe un afiş, pe o carte, pe un mandat de arestare, pe un mandat poştal, pe un graffitti la metrou, în agenda de telefon a unul mare anonim care ţi-a pierdut de mult numărul de telefon şi-ti trimite mesaje indescifrabile pe care nu le mai primeşte nimeni, plăcerea de a asculta robotul telefonic repetand post telefonic deconectat

2 comentarii:

  1. Placerea de a fi anonim? Hmmm... mai degraba teama de a fi cineva, teama de a lasa o amprenta pe care se vor grabi multi s-o interpreteze in fel si chip... Toti suntem anonimi! Sunt prea putini cei ce mai indraznesc sa lase urme!:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Interesanta presupunere si chiar...adevarata.:asa este nu avem curajul sa fim noi insine, ne ascundem tot timpul de cei din jur, de prieteni, de familie, de dusmani, chiar de noi insine...Nu avem curajul sa ne lasam cititi si sa citim corec la randul nostru, pe altii...Desigur, nu ascundem in debara un portert ca al lui Dorian Gray dar...avem totusi...doza noastra de mister pe care ...o dezvaluim...crampeie in poeme...sau aiurea...

    RăspundețiȘtergere