27 iulie, 2009

ÎN SPATELE FERESTREI STA INTOTDEAUNA CINEVA

În spatele ferestrei stă întotdeauna cineva

Contabilizându-mi râsul şi plânsul, uniformizând munţii

Cu retina obosită să hiperbolizeze realul liliputan

Inventând alte forme de relief destinului meu

Cineva pentru care marea nu e decât o baltoacă rămasă de la ultima glaciaţiune

Iar intr-o inofensiva baltoacă poţi naufragia iremediabil,

Cineva in spatele ferestrei mă vede şi când are ochii acoperiţi

şi când eu fac terapie cu capul in nisip,

Mă audeşsi când nu spun nimic,îmi tranşează viaţa

în fleici frumos ambalate şi expuse in galantare insalubre

ca un vis erotic pervers

cerând preturi exorbitante pentru părţile impure din conştiinţa mea

şi oferă gratuit micile mele rezerve de copilărie parolate şi inaccesibile

şi oricum de unica folosinta

cineva nu vrea să fie văzut, cunoscut, îmbălsămat într-o emoţie comună, de duzină,

îsi ascunde după o perdea de fum şi într-o fereastră neagra arborată la intrare,

se ascunde după o fereastră necomestibilă, carnivoră,

otravitoare, insalubră, o fereastră călău, ce şi-a ratat destinul

de a fi o fereastră victimă

o fereastra tandră, intangibilă chiar când te invită să treci prin ea dincolo, chiar când îţi intinde rama din care şiroieşte sângele ultimei sale victime refuzând

şansa unei salvari, o fereastră închisă chiar când pare că-ţi zâmbeşte, de fapt e doar un rânjet sarcastic mascând grosolan satisfacţia îngurgitării ultimei victime,

lăsând cu satisfacţie să aluncece pe tastatură bucăţi de carne şi de viscere din ultimul utilizator cu parola insuficient digerată...

Trimiteți un comentariu