08 septembrie, 2009

Dificilul rol al mărului

Venus trece pe lângă mine şi mă ignoră, ca pe o statuie de ceară datã la topit prea devreme,

Cleopatra ignoră camerele de luat vederi ale istoriei, aşteptând zadarnic oscarul,

Mona Lisa îşi flutură buletinul de identitate în faţa lui Leonardo la fiecare colţ de secol,

eu repet rolul lui Venus, al Cleopatrei, dar de fiecare dată uit replicile şi inventez altele,

Leonardo visează în faţa ecranului computerului

istoria capodoperei sale, şi uite-aşa ne aşteptăm unul

pe celălalt, ne visăm, ne tatuăm insomniile cu urlete de sirene

ca două răni deschise asteptând euthanasierea sau

un donator salvator ,

încerc sa cioplesc dintr-o trestie o capodopera, ce păcat că e din plastic

cu care să provoc maeştrii deghizaţi în cerşetori la o competiţie dinainte pierdută de mine,

aici unde mă ascund in peisajele lui Dali într-un timp stors de viata ca o lămâie neecologică

repetând de secole dificilul rol al mărului.

Trimiteți un comentariu