02 septembrie, 2009

Protectie

dar citeşte-mă te rog, sine ira et studio ca pe o voce fără chip, care şi-a împrumutat spiritul unui ordinator ce continuă să scrie în locul meu chiar şi atunci când eu îmi văd de al meu muritor trup oblojindu-i discret rănile ce nu se ştie prin ce secretă alchimie ajung întotdeauna pe hârtia scoasă de imprimantă, citeşte-mă fără să te întrebi dacă e prea târziu sau prea devreme pentru mine,
dacă sunt optzecistă sau nouăzecistă sau nimic din toate acestea, o bucată de humă rostogolindu-se pe tastatura imaculată a calculatorului, tentaţia vulgarităţii, vei spune,
împrospătând albastrul, viciatul sânge al poeziei, printr-o transfuzie de seve, sau un transfer de certitudini într-o vreme în care pe tarabe, frumos ambalate volumele de versuri alungă nehotărâţii lor cititori iradiindu-i cu molipsitoarea lor incertitudine
(poem publicat in volum si pe ultima coperta din "Abonament viata-moarte" editura Vinea , Bucuresti, 2007)

4 comentarii:

  1. "molipsitoarea incertitudine" este o explicatie la care nu m-am gandit...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cartea, poezie, nu ofera niciodata o certitudine ci doar o provocare, o invitatie la descifrarea imposibila de altfel, a certitudinii, ceea ce de fapt ar presupune o bariera, si cum eu sunt impotriva barierelor, de ce as sugera un raspuns cert?

    RăspundețiȘtergere
  3. Un singur lucru este cert: incertitudinea :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, Mariana, pentru vizita, intr-adevar, Incertitudinea...Altfel, ne-am resemna, am obosi.Incertitudinea ne indeamna sa gandim, sa cautam ceva, chiar daca banuim ca nu-l vom gasi niciodata

    RăspundețiȘtergere