09 noiembrie, 2010

Patru poeme vechi la patru stari de spirit noi

despre-oameni-care-nu-mai-vin

mereu ne luam rămas bun îngenuncheaţi
în noi înşine înconjuraţi de păpuşi dezmembrate
şi de sunete de piane dezacordate de sirene ale
unor nave în derivă urmăriţi de privirile inocente
ale celor ce încă nu ştiu: îngeri înfrânţi delirând
biografii părtinitoare despre oameni –care—nu –mai-vin
ne pregăteam
de întoarcere acasă după o scurtă despărţire: viaţa

îmi înghiţeam lacrimile
îmi înghiţeam lacrimile una câte una
când se îndreptau spre mine uriaşele combine
ale doamnei în negru îmi înghiţeam lacrimile
şi cuvintele – maci roşii în lanul de grâu
neavând timp să-mi rostesc ultimele dorinţe
ah – bucuria ţăranului contemplându-şi bogăţia recoltei
şi umbra doamnei în negru conducându-şi triumfal
combinele în lan


tulburaţi de amintirea ta
îţi uitaseră numele (cândva în copilărie se vorbea
în şoaptă despre tine) vindecându-şi bolile cu el
seara se adunau tulburaţi de amintirea ta în
stadioanele goale în gările de unde nu mai plecau
trenuri spre tine îşi amputau cu stângăcie hălci din vise
aburind straniu ecranele nopţii îţi reconstituiau
din amintiri forma mâinilor culoarea obrazului
stângăcia surâsului te modelau cu dărnicie
oferindu-ţi fiecare ce-i prisosea


eu tot îmi mai clădesc
voi trece din nou pe sub arcade-n ruină
prin parcuri înghiţite de statui carnivore
cu paznici somnoroşi delirând poeme bacoviene
voi căuta peisajul întrerupt de o ploaie torenţială
şevaletul pierdut pe alee pe mine cea de atunci risipită
în frunze şi vânt cu pensula de sărbătoare uzată de-atâta
aşteptare voi scormoni prin cenuşă ce daca e a altcuiva
pe care nu l-am cunoscut niciodată trecutul bate la o uşă
eu tot îmi mai clădesc o casă care nu mi se potriveşte
am încercat să-mi însuşesc pe-a altcuiva şi-am
rămas cu gust de furtună pe buze

Trimiteți un comentariu