14 noiembrie, 2010

Tratament cu poeme

Am invatat sa ma tratez cu poeme: orice raceala cat de usoara se vindeca cu un pastel de Alecsandri, dragostea de ploaie si de toamna se administreaza in doze zilnice cu poemele bacoviene, obsesia noptii are nevoie de un poem al lui Blaga, oboseala trece cu o pastila de Ana Blandiana, cand plang ma sterg pe suflet cu un poem eminescian, daca sunt fericita, iau preventiv un pansament de Marin Sorescu...daca mi-am epuizat poemele de rezerva din casa apelez la imprumuri din alte literaturi:un Gerard de Nerval imi inlatura cosmarurile, un Baudelaire imi alunga spaima de calatoriile pe mare,
Mon enfant, ma soeur,
Songe ŕ la douceur
D'aller lŕ-bas vivre ensemble !
Aimer ŕ loisir,
Aimer et mourir
Au pays qui te ressemble !
Les soleils mouillés
De ces ciels brouillés
Pour mon esprit ont les charmes
Si mystérieux
De tes traîtres yeux,
Brillant ŕ travers leurs larmes.

Lŕ, tout n'est qu'ordre et beauté,
Luxe, calme et volupté.
 Ana Ahmatova ma tulbura atat de mult ca am nevoie de alte poeme spre a putea alina efectul versurilor  ei:
"Valul des mi-ascundea disperarea, 
Fata palida, ochii fierbinti...
Cu tristetea-mi imensa ca marea
Am sfarsit prin a-l scoate din minti.

Si s-a dus pe o noapte cu luna –
Gura strînsa-ntr-un strîmbet amar.
Am fugit dupa el ca nebuna,
Sa-l ajung lînga poarta macar.

I-am strigat : «Numai eu sunt de vina.
Am glumit; daca pleci, voi muri!»
Mi-a raspuns cu o voce straina,
Surîzînd: «Vezi ca-i vînt. Vei raci!»
 


Dar pentru orice stare febrila, indispozitie pasagera sau migrena, pentru orice tulburare sau disconfort psihic apelez la un medicament infailibil:Virgil Mazilescu:


vei auzi din nou: fii inima mea
simplu: deschizi doar niste canale
care din obisnuinta nu mai duceau nicaieri
apoi iti arzi hainele

o piele febril descheiata
inca om
maine poimaine doar marturia lui poate amintirea
cu haosul ei fratesc: si mai mic urias inima si
asadar asadar devii a doua mea inima
apropie-te

la toate acestea ce vei raspunde? fara un cuvant
vei parasi la noapte orasul
si absenta ta: o cicatrice pe un perete de aer
micsorandu-se din ce in ce
 



Sau, poemul meu preferat:


patru fără un sfert dragostea mea ce faci tu acum
în locurile prin care te mai afli
prin ploaie merg - nimeni - am părul ud
şi gândul cât un pui de şoarece mic mic şi negru

şi tu ce faci dragostea mea spăl rufe ca întotdeauna
când plouă - te aştept întoarce-te
apasă pe butonul liftului etajul şapte
nu este prea departe de mormânt

nimeni
doar dumnezeu
ploaia
mormanul de rufe murdare


2 comentarii:

  1. Maria, eu mă vindec cu Ion Pillat.
    Poemul meu de suflet-Aci sosi pe vremuri

    La casa amintirii cu-obloane şi pridvor,
    Păienjeni zăbreliră şi poartă, şi zăvor.
    Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
    De când luptară-n codru şi poteri, şi haiduc.
    În drumul lor spre zare îmbătrâniră plopii.
    Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.
    Nerăbdător bunicul pândise de la scară
    Berlina legănată prin lanuri de secară.
    Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, şi din berlină
    Sări, subţire,-o fată în largă crinolină.
    Privind cu ea sub lună câmpia ca un lac,
    Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.
    Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
    Îi spuse Sburătorul de-un tânăr Eliad.
    Ea-l asculta tăcută, cu ochi de peruzea...
    Şi totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.
    Şi cum şedeau... departe, un clopot a sunat,
    De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.
    Dar ei, în clipa asta simţeau că-o să rămână...
    De mult e mort bunicul, bunica e bătrână...
    Ce straniu lucru: vremea! Deodată pe perete
    Te vezi aievea numai în ştersele portrete.
    Te recunoşti în ele, dar nu şi-n faţa ta,
    Căci trupul tău te uită, dar tu nu-l poţi uita...
    Ca ieri sosi bunica... şi vii acuma tu:
    Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.
    Acelaşi drum te-aduse prin lanul de secară.
    Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scară.
    Subţire, calci nisipul pe care ea sări.
    Cu berzele într-ânsul amurgul se opri...
    Şi m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram
    Când ţi-am şoptit poeme de bunul Francis Jammes.
    Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub lună
    Şi-am spus Balada lunei de Horia Furtună,
    M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
    Şi ţi-am părut romantic şi poate simbolist.
    Şi cum şedeam... departe, un clopot a sunat
    . Acelaşi clopot poate . în turnul vechi din sat...
    De nuntă sau de moarte, în turnul vechi din sat.

    . |

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos poem pe care il recit si comentez cu placere in fata elevilor an de an si care nu si-a pierdut prospetimea pentru mine.As fi putut completa lista si cu alte nume dar nu am vrut sa devin plictisitoare.Baudelaire, Rilke si cati altii sunt printre preferatii mei...Voi reveni asupra acestui subiect cu o postare mai detaliata sper.

    RăspundețiȘtergere