04 decembrie, 2010

Mărturisire

Rămâneam mereu undeva între mărturisire şi minciună sperând
că nu vor înţelege totul sau că îl vor interpreta în sensul dorit de mine, adică
nu mă vor acuza de complicitate dar nici nu mă vor şterge de pe listele lor multicolore (le ştiam harta pe de rost, navigasem dintr-una în alta sperând că am descoperit pe cele măsluite de cele reale, care indicau existenţa unui teritoriu nedescoperit spre care mă trimitea regele),
ceream doar un răgaz de-o viaţă să demonstrez că El există chiar de-ar trebui să refac cosmogonia şi să mă joc de-a Dumnezeu măcar pentru o secundă,
o să–i dovedesc existenţa de care până şi el se îndoieşte
şi că merită să pierzi o eternitate pentru a aduce înapoi un pumn din preasfânta lui respirare ce v-ar purifica pe veci pe voi
de voi înşivă cei împotmoliţi în propriul trup
clocotind de dorinţe ca într-o mocirlă neanunţată şi inevitabilă,
un răgaz să mi se elibereze un abonament viaţă – moarte
şi retur
Trimiteți un comentariu