31 decembrie, 2010

OU SONT LES NEIGES D’ANTAN?

“Francois Villon…Toata lumea citeaza acest vers din Ballade des dames du teps jadis dar cati isi mai aduc aminte cui ii apartine?Inca de cand l-am descoperit pe acest poet francez din secolul XV, m-a fascinat prin nonconformismul sau, prin curajul a scrie in alt mod decat o faceau contemporanii sai, de a trai dupa alte canoane, ceea ce nu l-a impiedicat sa fie considerat unul dintre primii mari poeti ai Frantei…In general, imi plac acele personalitati care nu-si dedica intreaga existenta unei singure pasiuni ci dupa ce au dat ce au avut mai bun intr-o carte, intr-un poem, refuza sa mai scrie si se pierd in negura timpului, Dispar, fara ca istoria sa mai stie ceva despre ei sau ei sa mai stie ceva despre istorie…si la ce le-ar folosi? Francois Villon dispare fara urma in 1463 dupa ce pedeapsa la moarte prin spanzurare ii este comutata la zece ani de ocna. Rimbaud, un alt mare poet francez al secolului XIX, uraste si el la fel tot ceea ce inseamna limita, connditionare. Si-a castigat libertatea cu pretul suferintei.Ultima sa carte, scris la 18 ani, in 1872 a marcat un punct de cotitura in istoria literaturii.

Mi-am adus aminte de Villon si de Rimabaud de dimineata cand am constatat cu bucurie ca afara ninge…De ce cu bucurie?Habar n-am ..E asa, o reminiscenta atavica a copilului care se bucura ca “ninge”.Nu ma gandeam nici la frig, nici la costurile zapezii, nici la cei fara adapost pentru care zapada si frigul aduc moartea.Pur si simplu zapada care acum vad ca refuza sa se astearna aici in Bucurestiul acesta spre a-i da macar pentru cateva ore aparenta de puritate si echilibru, se asociaza in amintirea mea cu starea de seninatate, pace, confort, ignorare a tot ceea ce inseamna mizerie la propriu si la figurat, vraja si armonie cu tine insuti si cu cei din jur.Si retraiesc cu emotie poate in fiecare iarna, (ah!devin nostalgica si asta imi displace),cateva zile din primul an de studentie petrecuta sub regimul de trista amintire, cand a nins atat de mult, atat de frumos, atat de irepetabil, a nins bacavian, a nins ca in copilaria lui Francois Villon, fara sa tina cont ca era sau nu comunism in tara, a nins si scolile s-au inchis…Da, s-au inchis scolile, universitatile din cauza zapezii. A fost cea mai minunata veste din toata studentia mea petrecuta intr-o universitate provinciala si intr-un camin in care lumina “se lua” in fiecare seara la 11 si prizele erau doar de decor, niciodata nu-ti puteai fierbe o cafea sau un ceai. Ei bine, atunci cand s-au inchis universitatile si a trebuit sa stam in camin 3 zile, au fost cele mai frumoase momente ale studentiei: asa imi imaginez ca se vor fi strans drumetii lui Sadoveanu la hanul Ancutei pentru a povesti. Noi ne-am adunat intr-una din camerele sordide ale caminului si am povestit, am trait rand pe rand in povestile celeilalte (tin sa va spun ca nu eram decat “boboace”, nici un “boboc” nu era pe atunci in acel camin, exclusiv camin de fete), in fum de Golden dear, pe atunci singurul lux al fumatorilor, in miros de ness preparat cu apa rece, in sunetul de chitara al Cameliei din Targu -jiu, in mirosul exotic de parfum al lui Carmen din Slatina adus de tatal ei de pe meleaguri exotice, am trait atat de intens, asa cum existenta cotidiana, cu programul supraaglomerat de la facultate, cu cozile interminabile de la cantina, cu frigul din camere, nu ne ingaduia si nici in anii care aveau sa urmeze nu avea sa ne ingaduie, striviti cum eram de obligatii, interdictii, limite, restrictii. Si chiar daca ele, limitele, interdictiile au disparut, se pare ca timpul iti pregateste pe undeva alte interdictii si ca acea insula de liberate pe care am gustat-o in cateva zile de iarna in studentie, in plin regim dictatorial, nu se va mai repeta niciodata. Si atunci, te chem pe tine Villon, sa aducem amandoi ninsorile de altadata prin vers:

Prince, n’enquerez de semaine

Oů elles sont, ne de cest an,

Qu’ŕ ce refrain ne vous remaine:

Mais oů sont les neiges d’antan?”

(text publicat prima data in 2009 pe blogul wordpress)

11 comentarii:

  1. LA MULŢI ANI, Maria, toate cele bune, să ai parte de un An Nou aşa cum îl doreşti, cu multe împliniri şi bucurii. La bună recitire! Petrecere frumoasă!

    Cristi şi Geanina

    RăspundețiȘtergere
  2. Maria,
    Fie ca 2011 să deschidă filele cărților tale, rod al perseverenței și al talentului cu care ești înzestrată!
    Cititori pe măsura mesajelor poemelor scrise din suflet îți doresc să a!
    Sănătate, bucurii , alături de extraordinarelor tale fiice!
    La mulți ani!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, Gina!Sanatate iti doresc, bucurii si sa fii mereu alaturi de prieteni si cei care te pretuiesc!La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, Geanina si Lisandru!La multi ani, sanatate, cat mai multe realizari si puterea de va urma visul!

    RăspundețiȘtergere
  5. La mulţi ani, 2011 să fie un an aşa cum ţi-l doreşti! să ne bucurăm de realizările tale!

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
  6. La multi ani!Sa ai un an rodnic, frumos,cu sanatate si inspiratie in tot ce intreprinzi!

    RăspundețiȘtergere
  7. La Multi Ani, Maria!

    Articolul asta este de exceptie ...

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc.La multi ani si sa-ti aduca acest an multa fericire si certitudini cat mai multe!Ma bucur ca ti-a placut, m-ai convins sa-l introduc in cartea mea pe care o tot corectez printre picaturi, ca in vacanta asta nu prea am avut timp de mine!

    RăspundețiȘtergere
  9. Admirabil articol... Felicitări !
    La mulți ani și multe cărți frumoase, Maria !

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc frumos!Te mai astept desi eu postez mai rar in ultim vreme, vorba ta, revizuirea unei carti ma priveaza de alte mici bucurii precumm aceea de a scrie pe blog!La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  11. Raspund cu intarziere unui mesaj de pe 3 ianuarie trimis de Serban unei Maria..Cea care raspunde sunt chiar eu:La multi ani, Serban!Ma bucur sa te regasesc, acelasi!

    RăspundețiȘtergere