11 decembrie, 2010

Un concurs greu de cîştigat?

M-am gândit că dacă tot sunt la modă fel de fel de concursuri cu sau fără premii şi sponsori, cu sau fără participanţi, cu sau fără spaţii de desfăşurare, reale sau virtuale, dacă tot se fac promoţii de sărbători şi organizatorii se aşteaptă să vină mulţi oameni, să golească rafturile, să umple sacoşele, să rupă portabgajele, să aglomereze autostrăzile circulând ziua şi noapte pentru a căra nu-ştiu-unde şi nici pentru ce sau cine acele produse atît de rare şi de preţioase care să le umple lor viaţa, existenţa, dulapurile, frigiderele, stomacurile, cabinetele medicale, buzunarele doctorilor, înghesuindu-se în spitale, golind de data asta rafturile farmaciilor, ei bine, m-am gândit să organizez un concurs care să nu semene cu nici un altul, care să nu vă golească nici buzunarele, nici minţile, nici sufletele, nici trupurile, un concurs căruia nu-i voi face reclamă nicăieri pentru că oricum nu ar suna tentant, un concurs prea delicat ca să vă tulbure chiar în ziua când vi se încarcă cardul (în acest fel concursul meu ar semanăna cu o bandă de spărgători care pândesc ziua când se încasează prime şi salarii) , un concurs prea timid ca să vă bată în uşă cu o reclamă tentantă, ambalată în zeci de plicuri de diferite dimensiuni minţindu-te, norocosule posesor al acestui plic că (aşa cum mi se întâmplă mie cu plicurile de la Rider Digest),Tu ai fost ales spre a cîştiga o limuzină sau o sumă fantastică de bani, un concurs pe care nu-l aduce poştaşul meu de modă veche într-o tolbă clasică şi nici nu soseşte printr-un email nedorit, un concurs la care nu ai visat, că nu ştiai că există dar desigur, nu l-ai refuza dacă ţi s-ar oferi.E al tău, cititorule, l-ai cîştigat dacă ai avut răbdare să citeşti un text despre un concurs care nu există, nu oferă nimic, nu minte pe nimeni şi nu promite ceea nu poate oferi dar oferă ceea ce nu promite, fără licori excitante şi pastile euforizante:nimicul, uitarea şi desprinderea de real, de sub cupola lui decembrie candva atat de magic, acum, căzut în dizgraţia Divinităţii şi încercând prin abundenţa de tentaţii, oferte şi minciuni frumos ambalate, să mimeze Sărbătoarea confiscată de zeul ban.

6 comentarii:

  1. îţi spun doar că m-ai cîştigat pe mine.
    cadoul meu de sărbători, această poezie pe care am scris-o, de curând:

    de sărbători de Ottilia Ardeleanu
    (2010)

    o mână de colindători
    şi clopotul bisericii
    la uşa oraşului
    se cântă
    ca la o îngropare
    sub taxe
    viaţa a pus
    impozit
    pe fiecare
    venit
    pe lume

    sculaţi gazde nu dormiţi
    se aude
    printre dinţi
    crivăţul

    (10 dec. 2010)

    Sărbători fericite!

    Ottilia, cu drag

    RăspundețiȘtergere
  2. Ottilia, ma bucur ca ai trecut pe la mine.Dupa cum vezi, sunt cam singurica pe aici.E drept ca nici eu nu prea am timp sa-mi vizitez prietenii, nu ca nu mi-as dori.Cu atat mai mult, cand ei isi fac timp pentru mine, sunt fericita.Poemul tau e superb, cu nuante politice discret infuzate.Te mai astept si iti doresc Sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine ai venit si iarta-ma daca am 'disparut" cu blog cu tot de pe wordpress.Cand imi va aparea cartea in februarie vei vedea de ce...da, ai castigat viitoarea mea carte!

    RăspundețiȘtergere
  4. AR FI PREA SIMPLU SĂ MĂ DECLAR CÂȘTIGĂTOARE..
    ESTE MULT REALISM, DAR ȘI MULTĂ DURERE, BINE ASCUNSĂ, CA-NTR-O PIESĂ BUNĂ ÎN TEXTUL TĂU- PARABOLĂ.
    UN OCHI RÂDE, UNUL PLÂNGE..
    DE CE ATÂTEA CONCURSURI?
    CARE COMPETIȚIE, CINE PE CINE DEPĂȘEȘTE?
    ȘTII, MARIA, ÎI ÎNVĂȚĂM PE COPII, DE MICI, SĂ MINTĂ, ATÂT NOI, PROFESORII, CÂT ȘI PĂRINȚII- MERGI LA CONCURS, AȘA ÎNVEȚI SĂ LUPȚI!!
    AIUREA, LUPTĂ- CINE DEBITEAZĂ MAI MULTE CHESTII ÎN CARE, ORICUM NU POATE SĂ CREADĂ, CĂ NU ESTE NIMIC DE CREZUT, ACELA CÂȘTIGĂ..
    COPIII CRESC ÎN MEDIUL ĂSTA FALS, DE AȘA_ZISĂ CONCURENȚĂ, ÎN CARE NU TALENTELE SE ÎNTREC..DE FAPT, NU SUNT DELOC CONCURSURI..SUNT UN MOD ”SUBTIL” DE A NU RECUNOAȘTE CĂ TOTUL ESTE FALS.

    p.s. scuză-mă că am scris așa, acum am observat..

    RăspundețiȘtergere
  5. Gina, multumesc pentru vizita si urmele placute ale trecerii tale.Intr-adevar, ai trexcut dincolo de tesatura aparent facila a textului meu si ai vazut ceea ce eu doar am simtit cand am scris:durerea si neputinta de a ne salva de sub teroarea unor tentatii, atractii malefice,neputinta de a discerne in ceata din jur valorile...De exemplu, in domeniul literar, pe plan national si nu numai, rar triumfa scriitorii cu adevarat valorosi.Alte criterii, extraestetice dicteaza aparitia unei cronici intr-o revista, traducerea in reviste straine sau la edituri mari.Cunosc, scriitori importanti, care zac in uitare si-si platesc editurile pentru a-i publica, ce de ex poetul si eseistul ILIE CONSTANTIN, despre care am scris 2 articole, pe cand altii, abia iviti, apar la edituri de prestigiu, sponsorizate de nu stiu cine si mai sunt si platiti pe deasupra.

    RăspundețiȘtergere