13 decembrie, 2010

VIATA fara drept de apel

Cand intri, fără să fi sunat (ai uitat telefonul, nr, ţi s-au terminat minutele, ti-ai pierdut memoria), şi totuşi, ai venit, deşi pe invitaţie era trecută o altă dată, un alt loc, o altă ora, alte nume de gazde, musafiri, eveniment…Şi totuşi intri, cu ţinuta inadecvată, cu un surâs nepotrivit, cu un cadou desuet, cu o mină…distrată sau ipocrită, când intri, crezând că recunoşti pe cineva şi îi saluţi apoi fericit, pe toţi ca pe nişte vechi amici, foşti vecini, viitori amici, viitori fosti prieteni, ei bine…când intri, dacă reuşeşti să intri în această Realitate care nu te-a chemat, sau a uitat, sau ţi-a anulat sau amanat invitaţia, cand ai reuşit, cu toate acestea să intri, undeva…chiar şi aici, pe pagina mea…spune Buna ziua!

La plecare, nu e nevoie să stingi lumina, nu e necesar să trezeşti vecinii neinvitaţi sau alungaţi sau cărora nu li se deschide uşa din varii motive.Cînd iesi, pe scări, pe geam, pe acoperiş, pe ieşirea de urgenţă, pe vizor, pe gaura cheii, prin urechea stângă, prin gura de aerisire, când pleci, dacă reuşeşti să te smulgi tentaţiei de a mai rămâne, şi totuşi, e nevoie să pleci, se impune sa lasi locul altora, care asteapta la rand sau au fost demult uitati, ei bine: nu stinge lumina, nu fura intrerupatoarele, nu sparge neoanele, nu mazgali peretii, nu otravi fantanile şi lasă fructele si semintele la locul lor. Le vor fi de folos şi altora.

Trimiteți un comentariu