06 ianuarie, 2011

Doar pastila impotriva insomniei...


Sunt sprayul tau impotriva singuratatii,

sunt zaharul brun pe care-l pui dimineata in cafea,

sunt peretele alb care iti suporta umerii la orice ora,

sunt ziarul cumparat dis-de-dimineata de mine

ca tu sa ai ce citi la semafor,

in timp ce eu raman acasa, sa o duc pe aia mica la scoala

ori sa pregatesc casa si masa si patul

pana te intorci tu acasa

tarziu si frumos si cu geanta plina de acte si hartii de rezolvat

cu telefonul sunand intruna chiar si in timp ce mananci, pe masa din sufragerie

acoperita de lumanari ca si cum as vrea sa regasesc ceva din magia primelor noastre cine in doi,

abia reusesc sa-ti strecor cateva cuvinte care ajung pana la tine deformate si schiloade,

“scoala”, “taxe”, “parinti”, “durere”, “divort”,

dar nu stiu daca ai avut timp sa le auzi,

pentru ca telefoanele suna intruna,

tu raspunzi chiar si in timp ce te pregatesti sa adormi,

eu nu sunt decat pastila ta impotriva insomniei, nici dulce, nici amara,

apoi mai raman la bucatarie,

la televizor, ce sa-i faci, am si eu nevoie de companie, cea mica adoarme,

eu deschid fereastra, cea reala sau virtuala, nu conteaza, fumez,

linistea casei ma sperie,

ma intreb ce esti tu pentru mine, ce ai devenit,

nu esti pastila mea impotriva insomniei,

nu esti bucatica mea de zahar brun,

nu esti sprayul meu impotriva singuratatii,

nu esti peretele de care sa ma sprijin,

nu esti ziarul pe care nu-l voi termina de citit,

nu esti magia de care am nevoie ca sa -ti mai pot fi mai mult decat

o pastila impotriva insomniei…