Mai multe poeme ce-mi apartin au aparut pe blogul mariapostu.wordpress.com, aici.
Asemanare
Ajungeau până la mine adevăruri trunchiate,
Zvonuri incerte,sunete înăbuşite în pâsla fricii
Uneori
Rămânea urma prezenţei tale undeva foarte aproape de mine,
Clanţa uşii umedă de palmele tale,
Perdeaua fluturând a ferestrei prin care trecuseşi
Umbra ta pe zid întârziind să te urmeze
Apa tulburată în paharul din care ai băut
Chiar respiraţia ta alături de mine
Când mă trezeai în miez de noapte
Se spărgea câte un bibelou din vitrină
În urma trecerii tale prin oglinzile pe care le aşezam
Naive capcane în care speram să cazi într-o noapte
Am risipit atâtea insomnii să-ţi capturez esenţa într-o sticlă
Atâtea metafore încât am infectat memoria computerului meu
ce-mi ţine loc de psihiatru, duhovnic şi coleg de celulă
poate am trecut de mii de ori pe lângă tine şi nu te-am recunoscut
mă-ntreb dacă şi tu comiţi acelaşi gând impudic încercând
să-ţi imaginezi o femeie aplecată deasupra tastaturii ca asupra
unui glob pământesc din care inca n-a ţâşnit viaţa.
Zvonuri incerte,sunete înăbuşite în pâsla fricii
Uneori
Rămânea urma prezenţei tale undeva foarte aproape de mine,
Clanţa uşii umedă de palmele tale,
Perdeaua fluturând a ferestrei prin care trecuseşi
Umbra ta pe zid întârziind să te urmeze
Apa tulburată în paharul din care ai băut
Chiar respiraţia ta alături de mine
Când mă trezeai în miez de noapte
Se spărgea câte un bibelou din vitrină
În urma trecerii tale prin oglinzile pe care le aşezam
Naive capcane în care speram să cazi într-o noapte
Am risipit atâtea insomnii să-ţi capturez esenţa într-o sticlă
Atâtea metafore încât am infectat memoria computerului meu
ce-mi ţine loc de psihiatru, duhovnic şi coleg de celulă
poate am trecut de mii de ori pe lângă tine şi nu te-am recunoscut
mă-ntreb dacă şi tu comiţi acelaşi gând impudic încercând
să-ţi imaginezi o femeie aplecată deasupra tastaturii ca asupra
unui glob pământesc din care inca n-a ţâşnit viaţa.
Un poem sensibil si concentrat.Felicitari!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Loredana, te mai astept!
RăspundețiȘtergere"Am risipit atâtea insomnii să-ţi capturez esenţa într-o sticlă", mi-a atras atentia in mod deosebit. Foarte, foarte frumos!
RăspundețiȘtergereMultumesc...Insomniile nasc poeme, indiferent de cauza lor.
RăspundețiȘtergerecred că am mai citit poemul acesta. foarte real!
RăspundețiȘtergereMultumesc de trecere, Ottilia!Mi-am permis sa-l postez din nou deoarece a fost comentat pe Reteaua literara cu interes!
RăspundețiȘtergere