fără să-i servesc ca model,
cine ar putea să-mi citească în priviri lucruri pe care nimeni altcineva
nu le-a văzut vreodată
chiar și-atunci când am ochii închiși,
cine s-ar putea apropia de mine zidind toate ușile trântite de ceilalți
și lipind toate geamurile sparte, doar printr-o magică atingere,
captându-mă în privirea lui ca în cea mai sigură locuință
unde nu m-ar mai putea niciodată atinge cutremure, taifunuri sau explozii solare,
în cel mai rău caz, aș putea evada încet din când în când, când el își scoate lentilele de contact
și aș sta așa nevăzută alături de lame și creme de ras, până când el își va aminti
că în absența mea lumea și-a pierdut culoarea...
