În loc de răspuns
împingi spre mine
această cutie uriașă
ca un dar cu care ai vrea să-mi cumperi neliniștea
împachetată în colierele nopților mele albe,
o apropii de mine ca să-i inhalez mirosul
care ascunde atâtea victime,
dacă aș deschide-o tăind cordonul ombilical
dintre noi doi și ea
ar țâșni una câte una amintirile
femeilor abandonate sau trădate.
Cutia te însoțește ca spada pe cavalerul rătăcitor
acolo sunt puterile tale, secretul seducției tale
cum își ține un clovn chipul adevărat
departe de ochii nesățioși ai publicului
nimeni nu ți l-a văzut vreodată
oglinzile martore au fost decapitate
straturile de machiaj se așează cuminți și peste cutia vrăjită
al cărei cifru nici tu nu îl mai știi
și la ce bun să spargi misterul
să rupi gingiile șerpilor cu rol decorativ
să privești în ochii celui de care te ascunzi ?
Deodată îți privești în față interlocutorul
cu care ochi nu știu încă
rezemându-ți protector palma de umerii cutiei
care crește în fiecare clipă că abia te mai zăresc
îi spui umil ai răbdare în curând vom fi iar pe scenă
le voi arăta tuturor numărul nostru
când voi scoate din cutie
ceva ce nimeni un ar putea bănui
nici măcar eu care am desfăcut în viața mea
tone de panglici și cutii prețioase
fără să găsesc niciodată cadoul dorit
