18 iulie, 2011

Secretul seductiei tale

În loc de răspuns

împingi spre mine

această cutie uriașă

ca un dar cu care ai vrea să-mi cumperi neliniștea

împachetată în colierele nopților mele albe,

o apropii de mine ca să-i inhalez mirosul

care ascunde atâtea victime,

dacă aș deschide-o tăind cordonul ombilical

dintre noi doi și ea

ar țâșni una câte una amintirile

femeilor abandonate sau trădate.



Cutia te însoțește ca spada pe cavalerul rătăcitor

acolo sunt puterile tale, secretul seducției tale

cum își ține un clovn chipul adevărat

departe de ochii nesățioși ai publicului

nimeni nu ți l-a văzut vreodată

oglinzile martore au fost decapitate

straturile de machiaj se așează cuminți și peste cutia vrăjită

al cărei cifru nici tu nu îl mai știi

și la ce bun să spargi misterul

să rupi gingiile șerpilor cu rol decorativ

să privești în ochii celui de care te ascunzi ?



Deodată îți privești în față interlocutorul

cu care ochi nu știu încă

rezemându-ți protector palma de umerii cutiei

care crește în fiecare clipă că abia te mai zăresc

îi spui umil ai răbdare în curând vom fi iar pe scenă

le voi arăta tuturor numărul nostru

când voi scoate din cutie

ceva ce nimeni un ar putea bănui

nici măcar eu care am desfăcut în viața mea

tone de panglici și cutii prețioase

fără să găsesc niciodată cadoul dorit

7 comentarii:

  1. lipsa comunicării nu este compensată nici măcar de cel mai dorit dintre daruri, cu atât mai puţin de unul neinspirat...
    of, cutiile astea care sunt atât de înşelătoare, cu panglici şi beteală...

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc pentru comentariu.Poemul meu a trecut neobservat cand a fost servit la pachet aici- http://serbantomsa.blogspot.com/2011/07/doua-poeme-de-maria-postu.html-dar ma bucur ca smulgandu-l din grup, si-a recapatat personalitatea, sper eu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Fiecare dintre noi poartă o astfel de cutie. Unii ţin în ea artificii, dar o acoperă cu poleială ce se spulberă în cele patru zări de îndată ce este atinsă de prima lacrimă, alţii nu îi înfrumuseţează exteriorul, dar pastrează în ea puritatea. Trebuie să avem şansa de a întâlni acea cutie, să ştim cum să ni se arate şi mai ales cum să o păstrăm. Din păcate, de multe ori viaţa ne apare ca un noian de drumuri prost încrucişate, un labirint în care drumul către împlinire se înfundă mereu.
    Frumos, adevărat, plin de metafore şi înţelesuri profunde acest poem.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, Aurora.Comentariul tau imbogateste mesajul textului."Cutia" poate fi intr-adevar o metafora a destinului care nu stim niciodata ce ne rezerva, artificii efemere sau lucruri durabile.

    RăspundețiȘtergere
  5. câte nu poţi ţine într-o cutie: amintiri, lucruri intime, adevărate taine, o întreagă viaţă.

    dar să ţii secretul seducţiei este ceva magic.
    despre rolurile îndeplinite de cutie... frumos spus!

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere
  6. Ottilia, multumesc pentru aceasta lectura foarte atenta in care ai prins esenta poemului meu!O zi placuta si inspirata iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  7. La mulţi ani, Maria!

    Să fii fericită! Restul vine de la sine,

    Ottilia

    RăspundețiȘtergere