18 aprilie, 2012

Noutati de pe mariapostu.wordpress.com




Îmi scrii de dincolo de timp


Poate tocmai acum intri într-o bătălie
ca mine dimineaţa în camera de ceai
ne pregătim, la atâţia ani-lumină departe
unul de celălalt, să ne luăm baia de sinceritate,
mie mi se aduce tava cu ziare şi scrisori
cu un boboc de trandafir deasupra
de la un admirator necunoscut,
poate eşti chiar tu cel ce-mi scrii de dincolo de timp
sperând ca eu să primesc mesajele tale
într-o bună zi
când astrele noastre se vor alinia cuminţi unul lângă celălalt,
tu îţi alegi din panoplie cea mai potrivită armă
pentru starea de spirit a acestei zile,
uitând de mine, cea care nu te va aştepta
seara când te întorci din bătălie
ca şi cum ai fi fost la o întâlnire cu prietenii,
uitând de mine, amintindu-ţi de mine, seara
când eşti ocupat să compui o baladă
a doamnelor de odinioară
cine sunt eu să intru pe uşa din faţă
a poemului tău, nu ştiu,
şi chiar acum la sfârşitul zilei
curierul îmi aduce o altă scrisoare,
balada pe care mi-ai dedicat-o la ani-lumină depărtare
m-a găsit şi trebuie să-mi fac bagajele spre tine

6 comentarii:

  1. Un mesaj de dincolo de timp este glasul inimii-acel sfetnic minunat care atunci când ştim să-l ascultăm, este cel care nu greşeşte niciodată.Raţiunea mereu invocată este doar o falsă cortină după care ne ascunde frica de a lua viaţa în piept după regulile sufletului înfruntând convenienţe, prejudecăţi sau interese.

    Am revenit deseori pe acest drag blog, dar am amânat pentru următoarea vizită să las un semn de trecere. Iubesc poeziile, sensibilitatea şi profunzimea mesajelor dumneavoastră.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Aurora Georgescu,am apreciat intotdeauna trecerile dvs discrete si le-am inteles semnificatia.Sper ca ati citit si poemele din Luceafarul din care am extras acest poem.Uneori, ne rupem de noi si citim lucruri pe care ratiunea nu le poate intelege si accepta.Asa a fost cu acest poem.

    RăspundețiȘtergere
  3. Vă referiti la: Viaţa în travesti, Nota de plată şi Coborând în stradă ? Acestea le-am citit. Mi-a plăcut mult metafora "insula din râsul copiilor". Este atâta adevăr , atâta profunzime şi emoţie, încât v-am intuit şi expresia de pe chip: amestec de nostalgie şi regretul neputinţei întoarcerii în timp - în lumea minunată a copiilărie.
    Iar metafora "femeia zidită în poem" mi-a dat fiori . Da, este vorba de o altfel de Ană, o Ană a zilelor noastre, mai zididă în turnul din vise distruse, decât Ana în zidul mânăstirii.
    In ce priveşte "nota de plată", eu las stroipi de suflet ascunşi în cuvinte. Îi va găsi doar cine va şti să îi simtă.
    Cu preţuire!

    RăspundețiȘtergere
  4. câtă trăire în poemul tău, Maria!
    parcă eşti aici şi acolo, în două timpuri total diferite. nimeni nu mai poate întoarce clipele. şi mereu suntem într-o stare care ne cere să comparăm, să compară... dar poate că asta ne face să discernem şi să mergem tot înainte!

    frumos, delicat poemul tău.

    o îmbrăţişare.

    RăspundețiȘtergere
  5. Multumesc pentru lectura atenta si competenta!E un poem ciudat poate dar ma reprezinta!

    RăspundețiȘtergere
  6. eşti o femeie frumoasă şi deşteaptă, Maria, iar eu am privilegiul de a te fi cunoscut...
    chiar şi numai virtual, dar... cine ştie?!

    RăspundețiȘtergere