03 decembrie, 2012

Decembrie se ascunde sub trena toamnei


Mi-e dor de tine, Decembrie, mi-e dor de acel decembrie bacovian, atat de depărtat dar atat de apropiat, daca ma intorc doar la decembrie de anul trecut cand zapada era cat gardul si desigur, a prins promoroaca si clampa...Dar sa nu ne amintim de tristetea acelor zapezi care le dau de furca autoritatilor, nici de sărmanii pentru care iarna de aici este momentul cand trec spre iarna vesnica, acei sarmani pentru care zapada, ninsoarea nu au si nu au avut niciodata nimic poetic si linistitor."Sa ninga, zapada ne-ngroape" , spune poetul cu voce obosită ...Da, puţin a lipsit ca zeci de localităţi să fie realmente înghiţite de munţii de zăpadă nemiloşi iar ceaiul şi focul păreau un vis de care cei închişi în cetatea de nămeţi nici nu mai puteau spera. Poate de aceea acest Decembrie ne mai acordă un răgaz;să ne pregătim samovarele, sau mai bine lopeţile şi cauciucurile de iarnă: să ne scoatem din şifoniere blănurile sau mai bine să ne cumpărăm lemne şi combustibili pentru sobe, să ne facem provizii pentru suflet şi pentru trup , să-i mulţumim lui Decembrie că încă mai imprumută hainele vecinei sale Toamna, care, ca o făptură capricioasă ce este, l-ar putea da in judecată că a deturnat fondurile ei spre a-şi completa seifurile golite de mult-prea ispititoare Vară cu ai să nuri şi inepuizabile mistere...Dar undeva, cineva veghează la bunul mers al lucrurilor şi curând, curând toamna va fi reţinută pentru 90 de zile şi atunci, atunci Decembrie va fi nevoit să depună mărturie că a avut cele mai bune intenţii, că de fapt nu avrut decât să prelungească puţin starea de euforie a toamnei ,că a vrut să ne mai dea puţin iluzia că nu e greu să întorci timpul înapoi dacă ai de partea ta contabili pricepuţi, ploaia şi vântul, martori timizi, gradele în termometru şi mai ales, un judecător încă plin de căldură în obraji, domnul Soare, care se arată generos şi darnic cu sentinţe blânde.Nu ştie că la uşă bodyguarzii lui Decembrie îl aşteaptă şi vor să- scoată din sala de şedinţe cu cătuşe.dar eu sunt aici şi îmi pregătesc trupa de comando să- eliberez.Poate mă veţi ajuta şi voi...

6 comentarii:

  1. ,,Te uita cum ninge decembre..."!
    Ma uit, dar ...nimic!
    Ning, bacovian, numai frunzele risipite de vant...
    ,,Mai spune s-aduca si ceaiul"...
    Beau ,,ceai de buruieni", ierburi trimise de mama, si parca stau de vorba cu padurea mea, cu dealul meu, cu mama mea...
    Si totusi...ninge!
    O ,,ninsoare" rece care instraineaza suflete si ,,ingroapa" oameni...Parca-s mai reci oamenii, mai distanti, mai inzapeziti...Dar poate fi doar o parere a mea.
    Stiti de ce mi-au amintit randurile dvs?
    In iarna grea din 1954, Bacovia, cu familia sa, au stat 6 zile inzapeziti si rupti de lume. ,,Bacovia fuma si tacea sau privea insistent pe fereastra". Uneori, mai glumea:,,N-am spus noi ,,Ninge ca'ntr-un cimitir"?... Zilele treceau, tigarile poetului se terminau, salvatorii nu mai soseau. Lumea devenise tot mai alba si mai instrainata. Bacovia le dadea curaj la ai sai:,,Ei, ce sunteti asa de tristi?...Tot noi am spus: ,,Sa ninga, zapada ne-ngroape!"
    Am tinut mult timp un jurnal intitulat ,,Ninge la geamuri (Jurnal cu Bacovia)". Din el v-am redat fragmentul de mai sus.
    Deja v-am plictisit.
    Va urez sa va ninga frumos la geamuri si ,,toate din casa sa va fie sfinte"!

    RăspundețiȘtergere
  2. Sa ma plictisiti?Nici gand, chiar am verificat daca nu aveti blog si din pacate am observat ca stilul dvs original se daruieste sau se risipeste in comentarii, ceea ce e un pacat dar cu atat mai mult ma onoreaza.Nu sunt multi care comenteaza doar de dragul textului citit,dar in ziua de azi cine mai ofera ceva gratuit ca dvs:impartasirea bucuriei lecturii, gest care, repet, ma onoreaza.Multumesc si va mai astept!Da, sa ninga cu liniste, speranta, armonie cu cei din jur si cu noi insine...

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu as fi vrut sa va spun, dar fie...Am blog: e chiar vecin cu blogul dvs (pe lista de bloguri a domnului Serban Tomsa - in momentul de fata). De fapt, pe acea lista v-am ,,cunoscut"...
    Putine persoane au acces la cele doua bloguri ale mele. De ce? Simplu: Nu vreau sa dezamagesc pe nimeni...Ma simt mai bine, mai in largul meu cand ,,comentez", decat atunci cand postez. Nefiind scriitor, veti vedea ce ,,ghiveci literar" se gaseste pe blogul meu.
    Imi place teribil sa citesc ce scriu altii (nu toti, se intelege),
    mai ales oamenii obisnuiti. Sectiunea ,,Jurnale/memorii" e literatura mea preferata. A ,,comenta", cel putin in aceasta lume virtuala, inseamna a ,,vorbi" cu cineva. Prefer vorbele, adica dialogul, nu scrisul...care ma dezavantajeaza si ma stanjeneste totodata.
    Nu va interzic accesul, Doamne fereste! dar v-as sfatui sa nu intrati pe blogul meu. Nu de alta, dar tocmai aminteam de ...plictiseala.
    Va doresc o zi frumoasa si spor la scris si in toate!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ploua la geamuri, desi mai potrivit ar fi fost sa ninga.
    Nu-i nimic, se descurca si pe ploaie Mosul.
    Multa sanatate si fericire in casa sa va aduca Mos Nicolae!

    RăspundețiȘtergere
  5. Maria, ce frumos este dorul tău, deşi cu tentă bacoviană. dar, întotdeauna dorim ceea ce nu avem la momentul acela. se pare că iarna este foate gârbovită şi abia merge, de nu mai vine...
    mă întreb dacă mai vine şi vreun moş prin căminele noastre. totul pare nu numai prea modern încât să nu mai respecte anumite tradiţii, dar şi foarte fără chef.

    îţi doresc o iarnă plină de alb, cel puţin din punct de vedere literar!

    RăspundețiȘtergere
  6. Se pare ca iarna mi-a auzit dorinta!Nu degeaba se spune:"Ai grija ce-ti doresti!"
    Multumesc pentru urari, dar deocamdata (nu stiu cat timp), preocuparile "literare" sunt departe de mine sau eu sunt departe de ele!Succes si tie!

    RăspundețiȘtergere