Există lucruri care nu pot fi spuse: ele
dor, trezesc amintiri neplăcute, întristează, aduc prejudicii morale sau chiar
materiale, strică relaţii sau duc la pierderea prestigiului cuiva, cum ar fi de
pildă informaţii ce pot salva pe cineva de acuzaţii grave ce-l pot duce pe
banca acuzării sau chiar într-o celulă de închisoare, informaţii ce-i probau
nevinovăţia dar pe care tu nu ai ştiut că ele au această putere şi ai tăcut.Să
ne amintim la noi de nefericitul caz al lui Ţundrea acuzat pe nedrept, închis pe
nedrept ani de zile până când adevărul a ieşit la iveală dar pentru el a fost
prea târziu.Bolnav, marcat de oribila nedreptate ce i se făcuse, a murit la
scurt timp timp după ce Justiţia i-a dovedit nevinovăţia.Dostoievski spunea ca
mai bine să scape 100 de vinovaţi decât să moară un nevinovat.Nu sunt cu
totul de acord cu această afirmaţie dar s-a dovedit de-a lungul timpului câte
nedreptăţi şi greşeli s-au comis şi de partea vinovaţilor şi a nevinovaţilor.
Există şi lucruri
care trebuie spuse cu orice risc deoarece tăcerea este egală cu
complicitatea, lucruri care ascunse, contribuie la manifestarea Răului în forme
acerbe, lucruri care dezechilibrează fragilul nostru sistem interior pe care ne
bazam existenţa. Lucruri care duc la perpetuarea minciunii, la
incurajarea automistificării, lucruri care depersonalizează pe cel care le
cunoaşte dar nu le spune, pe cel care le-a provocat dar nu-şi dă seama de
efectul lor nociv în timp, lucruri care pot fi repetate crescând proporţional
cu repetabilitatea lor în timp şi doza de otravă pe care o conţin, lucruri care
destructurează imaginea aparent senină a vieţii cuiva, lucruri care întreţin
iluzia tinereţii cuiva ca un portret al lui Dorian Gray, multiplicat în mii de
oglinzi strâmbe dar care la un moment dat se pot sparge şi pot răni sau pot
atrage în meandrele lor chipurile inocenţilor care se oglindesc în ele din
întâmplare sau din obligaţie.Şi atunci, de ce sa nu le spui?
Există lucruri
care nici nu trebuie , nici nu pot fi spuse deoarece este inutil iar lupta cu morile de vant, chiar daca reinventam elergia eoliana, te face ridicol: de ce ai
spune ce culoare are lumina unui nevăzător, de ce ai spune ce armonie are
muzica lui Mozart cuiva care nu aude ceea ce noi auzim aşa cum nici noi nu avem
acces la codul cu care el decriptează misterele realităţii şi ne consideră
receptori cu care nu poate stabili o minimă comunicare...
Se apropie Crăciunul şi trebuie să
iertăm...Mă întreb dacă cei care îţi fac RĂU şi îţi distrug liniştea, îţi confiscă sentimentul libertăţii interioare, merită iertare.
http://www.facebook.com/maria.postu.5/posts/401232816621212?notif_t=like
http://www.facebook.com/maria.postu.5/posts/401232816621212?notif_t=like
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.