17 decembrie, 2012

Printr-un lanţ de ferestre de Ottilia Ardeleanu


Paradoxal, dar intr-un moment cand chiar si eu uitasem ca mai exist, cineva si-a amintit de mine ca, totusi, exist...
Articol preluat de aici:

"În fiecare zi, traversez. La ce v-aţi gândit?! Nu, nicidecum. Nici nu poate fi vorba.  Ar fi prea comun. Şi-apoi, pe acolo poate trece orişicine. Oricând.

Ferestre. Mari, albastre, rotunde, de lemn, de speranţă, hublouri, lucarne, de tren, de aşteptare, de conversaţie, suprapuse, alăturate, în depărtare, fumurii...
Mai întâi, cea a deşteptării în viaţă, când dau cu ochii de mine însămi, încercând să penetrez prin aburul fiinţei cât de subtil pot. Pentru asta, mă şterg bine cu dosul palmei uneori, alteori cu pumnii făcând un fel de rotocoale până toate contururile capătă forme cunoscute: coatele soarelui rezemate fix pe turla bisericii, moşmonii ca nişte lampadare traversate electric de vrăbii, casele părând nişte seifuri ordonate pe rafturi lungi şi cenuşii, cu nume de oameni, de arbori, de flori şi pe care doar un cod unic aşa ca un zâmbet de mona-lisă le poate deschide.
Oamenii trec, fiecare prin ferestrele lui, de parcă ar fi decupaţi din viaţă, transparenţi, clari, oarecum uşor de citit, de studiat pe toate feţele, cam rigizi dar drepţi, ori poate aşa mi se pare din cauza cadrului în care îşi construiesc, moment cu moment, existenţa. Par nişte celule în care se închid şi de unde ies doar când vor, când simt că au ceva de spus, de făcut, de lăsat în urmă.
Altfel, trebuie să ai grijă la intersecţiile ferestrelor. Cei care apar în dreptul lor sunt aceia care nu din întâmplare se uită la tine miraţi, năuci, cu invidie, zâmbind galeş, cu admiraţie, respectuoşi, ironici, abili, curioşi, indignaţi, temători, insolenţi, depăşiţi de situaţie, caraghioşi, spălăciţi, convinşi că pe acolo trebuie să o apuce.
Îndată ce privirea a trecut prin fereastră, ajungi afară unde începe o lume a cunoaşterii, a neprevăzutului, a deprinderii, a mirării, care trebuie explorată adânc aşa cum ai excava până dai de aur. Ori poate că e un fel de teamă, incertitudine, intrigă... 
Din spatele ferestrei” am zărit-o, deodată, pe Maria. Rezemată de propria existenţă, profundă, cu acel curaj mânat de simţămintele descoperirii altor lumi – cele de dincolo de închipuire, căuta spre lumea dinafară, spre necunoscut. Am studiat-o cu atenţie. Nu ştiu pentru câtă vreme, am trăit o confuzie, am simţit că nu mai sunt eu, intrasem cu totul în pielea femeii din faţa mea, de fapt, în personajul creat de ea, foloseam aceleaşi ferestre, ea spaţiu, eu timp, ne-am metamorfozat reciproc şi simultan, folosindu-ne de aceeaşi voce interioară, aceleaşi gesturi, răsfoind aceleaşi pagini şi aceiaşi oameni, înfiorate de gânduri similare.
Cum spuneam, exploram necunoscutul, acela care se cheamă: afară. „În dreptul vitrinei sparte”, „cândva o rană în peisajul străzii, / nu te opri şi nu privi urmele de sânge,.../ ... /nu e nevoie să te opreşti, mergi mai departe, pretutindeni/ calci pe rănile deschise ale cuiva nevăzut, necunoscut/ .../ nu e nimeni să-mi mai interzică disecarera clipei.../.
Totul pare un „Tablou suprarealist” cu „Păsări atârnate la uscat pe o frânghie suspendată de soare,/ îndrăgostiţi zburând deasupra norilor/ eu zac în umbra unor pagini aşteptând vizita bătrânului poem/ care să-şi scrie testamentul pe trupul meu, girafă în flăcări/ arzând,/ visându-l pe Salvator Dali, amantul infidel, refugiat în/ oraşele lui De Chirico. /”.
Ottilia Ardeleanu














8 comentarii:

  1. Maria, recunosc că am fost absorbită de poemele tale şi mi-a venit dintr-odată să scriu despre ele şi despre femeia din spatele ferestrei, atât de sensibilă, atât de misterioasă. şi chiar am intrat în pielea autoarei. de aceea, cred că asta înseamnă poezie!

    Felicitări încă o dată!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu intarziere, iti multumesc si iti transmit si eu felicitari pentru activitatea ta artistica!

    RăspundețiȘtergere
  3. Se pare ca - dar asta dupa Sarbatori - voi putea avea ,,acces" la trei din cartile dvs.: Din spatele ferestrei, Intalnire cu Altamira si Povestiri de trezit adultii. Abia astept sa le citesc...Sper sa mai apuc - consider acest ,,sfarsit al lumii" ca fiind o farsa mediatica de prost gust !
    Am stat foarte putin la calculator in ultima saptamana: am primit ,,interzis" de la fetele mele. Fiica mea pregateste tot felul de eseuri si proiecte pentru facultate (se apropie examenele de sfarsit de semestru). A mai fost si un al doilea ,,motiv", dar pe acesta vi-l voi marturisi dupa ce vom trece cu bine peste acest ,,sfarsit al lumii".
    E bine si fara calculator (eram invatat sa stau cu orele in fata lui!): intr-o singura saptamana am citit 9 carti. Acum o citesc pe a 10-a: un cartoi cu sonetele lui Victor Eftimiu (cuprinde cca o mie de sonete!). Am citit doua carti care m-au fascinat de-a dreptul: ,,Caderea in lume" (C-tin Toiu), o carte plina de zapezi, viscole si povesti (ca si vremea de-afara, de altfel) si ,,Drumuri si condeie" (Mihai Florea), un fel de turism cu manualul de literatura in bagaje. Desfatare deplina, pe cuvant!
    Scuzati-mi vorba lunga, v-am plictisit deja.
    Am fost pus ,,la colt" o saptamana ... si chiar ravneam sa scriu cateva randuri cuiva (un comentariu).
    O noapte linistita va doresc.

    RăspundețiȘtergere
  4. Va felicit pentru aceste lecturi bogate.Mi/e dor de ragazul cetitului.Din pacate munca in invatamant la anumite licee este extrem de epuizanta, nu mai lasa loc pentru altceva iar timpul liber pentru care ne invidiaza toti nu exista.Acasa nu ma gandesc decat la scoala, la fel de fel de hartii, la problemele elevilor de parca as avea sute de copii ai mei.De cand a inceput acest semestru nu am fost capabila sa scriu un rand mai de doamne -ajuta.Asa ca ma cam tem de efectul lecturii cartilor mele, sa nu fiti dezamagit.Chiar eu sunt dezamagita de mine ca...scriitor, enorm.

    RăspundețiȘtergere
  5. Dezamagiri? remuscari?...nu-si au locul in prag de Sarbatori!
    Nu va faceti griji pentru mine, pastrati-le pentru ... criticii literari!
    Sunt un cititor obisnuit, citesc ce-mi cade in mana, nu fac nazuri. Ce nu-mi place, dau deoparte...Astazi, de pilda, am cumparat o carte doar pentru titlul ei ,,interesant": Iarna cailor (Aristide Butunoiu). Si acasa, pe noptiera, ma asteapta un teanc de carti cu ,,nume grele"...
    Cetitul cartilor, vorba cronicarului, e cea mai placuta zabava.
    Trebuie sa va faceti timp pentru citit. Trebuie!
    Intr-adevar, munca in invatamant e epuizanta, dar nu pentru toti dascalii. V-ati inmultit ,,familia", e si normal sa apara...problemele! Numai ca, ganditi-va: elevii acestia au si ei parinti...Si eu am fost parinte de elev - si nici un dascal nu s-a zbatut pentru fiica mea. Au facut ceea ce trebuiau sa faca, de cele mai multe ori chiar mai putin decat trebuia.
    Linistea si relaxarea sunt esentiale in viata noastra. Eu, in comoditatea mea, asa gandesc. Exista, totusi, si ,,dulci" sacrificii care dau satisfactii unor astfel de oameni ravnitori.
    Daca va aflati intr-o astfel de categorie de oameni, atunci, cu mana pe inima marturisesc acest lucru, va felicit!
    Inchei, nu inainte de a mai puncta o idee: niciodata sa nu fiti dezamagita de cartile dvs. Atat am putut, sa spuneti, data viitoare voi face mai mult!
    Dupa sfintii lumii, scriitorii sunt cei mai frumosi oameni. Macar cu o picatura si tot ati sporit frumusetea lumii. Si e putin acest lucru? Eu zic ca nu.
    Ninge la ferestrele pe care le-ati cantat in versuri.
    O noapte frumoasa va doresc!

    RăspundețiȘtergere
  6. Nu merit aceste omagii, mai ales ca nu mi-ati citit cartile (Nu merita in intergime, sunt inegale ca valoare, pe langa pagini foarte bune, zic eu, exista si pagini mai superficiale, mai ales la proza, la poezie muncesc foarte mult la fiecare cuvant ore intregi).Mi-am procurat si eu in noapte reducerilor o multime de carti de citit, am citit aproape tot ce s-a tradus din Haruki Murakami, il ador, citesc acum cand pot Amos Oz, "Sa cunosti o femeie" si astept cu nerabdare sa ma intorc la In McEwan, pe care vi-l recomand cu caldura absolut tot dar in special, IN SPECIAL, Amsterdam, Cainii negri, Ispsire, Mangaieri straine, multe ecranizate.Am scris pe blog despre Murakami casi despre un alt romancier actual , Pascal Brukner:http://mariapostu.wordpress.com/2010/09/25/murakami-kafka-pe-malul-marii-editura-polirom-2006/
    https://cititordeproza.wordpress.com/2011/12/04/luni-de-fiere-de-pascal-bruckner-sau-despre-cuplul-sec-xx-autor-maria-postu/
    Va doresc noapte buna sau daca cititi, o noapte plina de revelatii!

    RăspundețiȘtergere
  7. Daca acest duh al Craciunului, aceasta bunatate launtrica nu ne-ar parasi niciodata! Daca aceasta lumina a Sarbatorilor am sti sa o pastram mereu aprinsa in sufletele noastre!
    Daca nu ne-am risipi, daca nu ne-am rataci in acest vartej al lumii, daca am sti sa fim buni si iertatori, asa cum suntem cu totii in zilele Craciunului... Daca am sti sa fim mereu ,,umani", asa cum ne face duhul Craciunului!

    Sarbatori fericite si un Craciun frumos si linistit va urez!

    RăspundețiȘtergere