25 februarie, 2013

Cuvânt de întâmpinare

aştepţi mereu să citeşti ceva frumos
o urare un compliment
în ochii lor
ai pregătite din zori
cuvinte de întâmpinare
ca nişte câmpii mereu însorite
protejate de jarul iernii
te îndrepţi zâmbind spre ei
continui să le zâmbeşti
chiar şi atunci când
vezi
lama unui cuţit
ascunsă dibaci
îi chemi înapoi
chiar şi atunci
când ei pleacă
să se spele de sângele tău

7 comentarii:

  1. Hotarat lucru, ” S-a intors masina lumii /S-a intors cu sus-n jos” (Eminescu) si asta nu azi- de ieri, ci mai dintotdeauna , din moment ce binelui , sub orice forma s-ar prezenta el, poetic sau mai putin poetic, i se rasplateste cu rau. Sa ma explic .
    Poemul ‘Cuvant de intampinare ‘ este o marturisire lirica facuta la persoana a doua singular , ceea ce inseamna ca eul liric se identifica, prin extensie, cu oricare dintre noi :(tu(astepti) +tu(sa citesti )+tu (te indrepti)…
    Universul de asteptare a celei ce-si programeaza pozitiv mentalul cu vocabule menite sa le dezghete si pe cele mai incrancenate inimi , trimite la un feed-back pe masura investitiei sufletesti , adica la « o urare un compliment », daca nu explicite, verbalizate, atunci macar « în ochii lor », ai celor pentru care au fost zamislite cuvintele de intampinare, « ca nişte câmpii mereu însorite protejate de jarul iernii ».As remarca aici oximoronul « jarul iernii », insotit de imaginea vizuala aferenta , de parjol hivernal incinerant pustiitor, in absenta veghei si a vigilentei perpetue a poetei. Pentru a scapa unei astfel de viziuni apocaliptice, poeta isi pregateste minutios intrarea in scena , sau mai degraba pe scena vietii (‘Une ample comédie à cent actes divers ‘, Rabelais), arborand un zambet cu perpetuitate ,ingenuu, dezarmant, intr-o imagine poetica dinamica , in care o aseman cu Ana din « Mesterul Manole » , pe care nimic n-o poate deturna de la tinta ei, ce –o va face sa intre in universalitate, tocmai prin consecventa ei, prin tenacitatea , determinarea si incapatanarea de a-si indeplini menirea.
    Vocatia sacrificiala a poetei ne este revelata, o data in plus, atunci cand aceasta , intr-un elan demn de o cauza mai buna, continua sa le zambeasca lor, celorlalti (‘L’enfer c’est les autres’, Sartre) chiar si atunci cand le observa sclipirile malitioase din privirile taioase precum lama unui cutit « ascunsa dibaci », dar nu indeajuns incat sa nu i se perceapa intentia criminala.
    Dar, intrucat poeta vrea sa-si foloseasca exclusiv logos-ul drept singura arma pacifista (nu, nu e o contradictie in termeni, e doar un…oximoron ), recurge si de aceasta data la el, chemandu-i inapoi, la sentimente mai bune, pe ratacitii in existenta , chiar si dupa ce acestia isi vor finalizat demersul anihilator. Modelul christic este subiacent si in spatele atitudinii pacificatoare a poetei nu poti sa nu auzi cuvintele Mantuitorului : « Iarta-i , Doamne, ca nu stiu ce fac » !
    Recunosc o alta reminiscenta poetica in versurile Mariei Postu, (N-a fost decât o scurtă nebunie/
    Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!..I.Minulescu) dar aceasta este deformatia mea de filolog, intrucat contextul actual este altul iar universul poetic al fiecaruia dintre cei doi poeti cu totul diferit .
    Sentimentul care se degaja din poem este unul de frustrare , intrucat balanta intre ceea ce ofera poeta si ceea ce primeste este dezechilibrata, or ea tinde mereu spre cumpanirea ei si, in asteptarea implinirii acestui ideal ea se conformeaza adagiului potrivit caruia : « Plus on donne , plus on a », sau mai pe romaneste « cu cat dai mai mult , cu atat mai mult ai …har ».
    Ii doresc Mariei Postu inca mult har de acum inainte, pentru a ne incita si pe noi, condeierii ‘à nos plumes’ !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. O lectura patrunzatoare, sincera si care m-a impresionat, ma magulesti!Iti multumesc !

      Ștergere
  2. Un poem simplu si ,,dureros" de frumos!
    Felicitari, doamna Maria Postu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, ca de obicei cuvintele dvs ma onoreaza!

    RăspundețiȘtergere
  4. ...Un gand frumos, o floare, un strop de speranta!
    Fie-va sufletul o vesnica primavara!
    La multi ani, doamna Maria Postu!

    RăspundețiȘtergere
  5. Va multumesc!Din cele ce scrieti pe blog imi dau seama ce suflet ales aveti cum rar mai exista azi pe lume.Sper ca aveti parte de pretuirea si dragostea celor din jur pe care le meritati dar sunt convinsa, modest cum sunteti, ca nu o impuneti si nu sugerati ca o meritati.

    RăspundețiȘtergere
  6. Doamna Maria Postu, dvs aveti o parere prea buna despre mine!
    Intr-adevar, Dumnezeu m-a rasfatat in viata: mi-a dat o familie frumoasa. Familia e universul meu, aici ma regasesc, aici ma simt bine. Vedeti, am parte de dragoste si de respect.
    Pe cei din jur incerc sa-i respect; intotdeauna mi-am dorit sa pot sa iubesc si sa pretuiesc oamenii. Nu-mi iese mereu, dar stiti cum se zice: cand incerci...esti pe drumul cel bun!
    Vedeti, nu sunt chiar atat de modest!
    Fericire, multa fericire va doresc!
    Spor la scris si in toate!

    RăspundețiȘtergere