08 februarie, 2013

vocile din spatele uşilor


sublimelor lecţii ratate  le datorez totul
în zadar îmi lipeam sufletul de uşă
să aud ce-am pierdut,
gloanţele ţâşnind din vocile de dincolo de uşi
mi-au rănit de fiecare dată
curiozitatea şi regretul
a devenit bucurie şi instinct de supravieţuire
ei şi ce
mamele învaţă să le coasă pruncilor la naştere destine favorabile
şi ard în crematorii virtuale destinele strâmbe şi şchioape
se iau după aparenţe de aceea greşesc mai mereu şi
perfecţiunea  e tot mai tocită şi plină de crăpături în care zilnic
dispar cei cărora la naştere destinul le-a fost confiscat
din greşeală
mama a ratat momentul alegerii destinului bun
era prea ocupată să asculte vocile din spatele uşilor
care hotărau ceva despre mine
am dorit să-i mulţumesc am bătut în uşă
am ratat uşa sau momentul când uşile devin transparente
se deschid şi te lasă să urci sau să cobori
când poţi îmblânzi vocile din spatele uşilor
poţi deveni una din ele
poţi aşeza încă o uşă între tine şi vocile de dincolo de uşi
între tine şi vocea ta

7 comentarii:

  1. Poezia Mariei Postu este una intelectualista, una care intriga, care nu-ti da pace, nu te lasa sa dormi, te pune serios pe ganduri, pentru ca este foarte greu de descifrat .Este aidoma papusilor rusesti , a caror tehnica o si adopta , intinzandu-ti o capcana si trezindu-ti curiozitatea de a vedea ce se (mai) afla (si)dincolo de (primele) aparente.
    As porni, in demersul meu analitic, de la titlul poemului , a carui sorginte trimite , intr-o prima instanta, la Augustin Buzura (cu celebrele sale 'Vocile noptii') si la filmul 'In spatele usilor inchise', sintagme pe care poeta le-a contras(de la verbul'contraire', atentie! nu 'contredire'), punandu-le intr-un creuzet alambicat si extrem de original , oferindu-ne un caleidoscop poetic inconfundabil, marca Maria Postu .
    Asertinunea continuta in primul vers pune alaturi doi termeni oximoronici :'sublime'si 'ratate'.
    'Sublimelor lecţii ratate le datorez totul' e o formulare memorabila, antologica , de trecut in categoria 'cuvinte celebre' , precum eminescienele' Nu credeam sa-nvat a muri vreodata', care ele singure pot defini un univers poetic singular .
    Am crezut uneori ca vocatia poetica a Mariei Postu este una tragica , alteori ca este una dramatica, niciodata insa ca ar fi una comica. Constat acum, cu surprindere, ca poeta este, de fapt o optimista 'ingenioasa, bine temperata ', rationala si constienta ca devenirea ei poetica se datoreaza si (ori mai ales) lectiilor de viata ratate .De ce ratate ? Nimic nu e niciodata ratat atata vreme cat ratarea incriminata se converteste in poezie .
    Pilonii poemului ii constituie doua vocabule ;'usile' si 'vocile', usa definind un ritual de trecere , intre un 'dincoace' stiut , cunoscut, previzibil intrucatva si-un 'dincolo', unde se afla Necunoscutul, Incertul, Presupusul, Indefinitul,Enigmaticul,Vagul, Intuitul ,toate niste abstractiuni in fond, dar niste abstractiuni 'vocale 'dotate, prin urmare cu 'voci' care pot determina traseul existential al unei persoane, aceste abstractiuni purtand chiar si- un nume: 'Ursitoare'.Aceste fiinte misterioase, legendare ,capricioase, dificil de cuprins in cuvinte hotarasc destinul pruncilor nou-nascuti , in bine sau in rau , in functie de 'captatio benevolaentiae' cu care sunt tratate ele-insele de genitoarele pruncilor .
    Poeta considera ca mama ei , in loc de a flata amorul propriu al 'trisfetitelor', cum mai sunt ursitoarele alintate , de a le pregati ceremonios o masa, la propriu si a merge la culcare, asa cerand traditia, pentru a le lasa pe ele sa-si faca ritualul , n-a rezistat tentatiei si s-a lasat invinsa de curiozitatea de a auzi si asculta cu propriile urechi ceea ce aveau sa prooroceasca 'Ielele' in privinta fiicei sale , incalcand astfel un tabu . Orice tabu, odata incalcat, e urmat de-o sanctiune , asa explicandu-si poeta (gresit, dealtfel,caci exista si greseli benefice, cum s-au dovedit a fi in cazul ei ) de ce ursitoarele nu i-ar fi decis un destin favorabil .
    E, aici, o forma de alint a poetei si ursitoarele ei s-ar putea supara pentru lipsa ei de recunostinta, fiindca nu oricui ii este dat sa aiba un destin literar recunoscut ca al ei si, mai presus de aceasta, nu oricine poate face alchimie transformand cuvintele in poezie asa cum o face ea, spre incantarea lectorilor ei.'Usa ' din finalul poeziei este un spatiu despartitor net, care separa fara drept de apel entitatea fizica Maria, de 'vocea' ei literara unica , singura care trebuie sa-i intereseze pe eventualii ei critici , fie ei constructivi ori nu .

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Ileana.Iata o interpretare demna de a figura pe pagina unei mari reviste literare, si nu vreau sa spun prin asta ca e meritul versurilor mele ci al profunzimii interpretarii.Nu stiu daca am intalnit in revistele pe care le citesc multe cronici atat de atent construite, dovedind nu doar cultura celui care citeste si interpreteaza ci si fler, intuitie, talent si posibilitate de a rezona cu mesajele ascunse intr-un poem, se stie, poezia nu se deschide usor si nici oricui.Ileana , faci parte dintre cei privilegiati, poezia nu ar putea ajunge la cititori fara intermedierea delicata si perspicace a unor rastalmacitori ca tine.Multumesc inca o data si iti propun sa-ti aduni toate impresiile pe care le-ai impartasit aici despre poezia mea intr-un articol pe care imi va face placere sa-l trimit la o revista literara la care colaborez.Daca esti de acord iti voi trimite in word volumul din 2007, In spatele ferestrei.
    O duminica frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, aveti mare dreptate: lectiile ratate pot fi sublime...daca le intelegem rostul!...
    Poate ca ar trebui asezate mai multe usi intre noi si propriile noastre vorbe...Usile tacerii!
    Si nu ma refer la tacere ca mutenie, ci la ceea ce spunea Ana Blandiana: ,,si tacerile sunt de mai multe culori"!
    O duminica frumoasa, doamna Maria Postu!

    RăspundețiȘtergere
  4. Domnule Stefan S, multumesc pentru acest popas pe o vreme bacoviana ce predispune la visare si la lectura unor 'scrisori din roase plicuri" cum spunea neprafuitul si mereu proaspatul Eminescu, orice ar spune ...vocile din spatele usilor impenetrabile ale criticii actuale.

    RăspundețiȘtergere
  5. Doamna Maria Postu, cam asa imi imaginez eu tacerile vorbind:

    vei fi poet
    cand vei insufleti pietrele
    si le vei invata sa recite poeme
    vei fi poet numai atunci
    cand vei invata tacerile
    sa vorbeasca

    Scuzati-mi stangaciile lirice, eu nu sunt poet.
    Felicitari pentru poemul dvs.!
    O duminica frumoasa sa aveti!

    RăspundețiȘtergere
  6. Sarut mana, bine v-am gasit in casa noua si frumoasa! Nu stiu care-i problema dar nu mai pot comenta pe blogurile din Worldpress (imi cere sa ma autentific si nu reusesc)! Ma bucur ca ati trecut pe .ro! Felicitari pentru poem! O zi minunata!

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna ziua, Bine ati venit!Ma bucur sa vaa aud din nou si multumesc pentru vizita.Eu nu mai postez nimic de multisor pe acel blog si intru foarte rar pe acolo.Nu-mi amintesc sa fi interzis comentariile dar ca o vrajitoare nepriceputa, am incercat sa inchid blogul si din greseala am atins cu bagheta magica altceva si mi-a iesit vraja care interzice comentarii,Va astept insa aici unde, din pacate, m-a parasit inspiratia iar timpul nu-mi mai ingaduie sa o caut.Va voi vizita si eu cu placere! blogul.Toatec cele bune!

    RăspundețiȘtergere