Trecea
neobservată de fiecare dată când eram copleşit de reacţiile publicului la fiecare
defilare pe podium a noilor mele colecţii care stârneau aplauze, comenzi mai
mult decât aveam timp să onorez, cronici favorabile, invitaţii la concursuri
internaţionale, premii, interviuri pe care le selectam cu grijă, de teamă să nu
aleg vreo fiţuică sau vreo tânără ziaristă care să vrea să.şi facă un nume pe
seama mea.Nu aveam timp să remarc de fiecare dată o femeie camuflată în spatele
unor ochelari uriaşi, acelaşi costum tern, înaltă, ca şi cum ar fi aşteptat un
designer care să-şi muleze creaţiile după corpul ei interminabil, tăcută, cu un
loc discret în sală dar care să-i asigure o bună vizibilitate asupra
spectacolului.Cine avea timp să se întrebe de unde făcuse rost de invitaţii pe
care asistentele mele le împărţeau cu grijă, nedorind să se strecoare printre
ele persoane indezirabile.Şi totuşi, în ciuda vigilenţei şi grijei pe care mi-o
purta echipa mea pentru care eram zeul coborât la început de veac XXI, a doua
zi, când mi se aduceau o mulţime de cronici favorabile şi invitaţii de
colaborări la diferite reviste, se ascundea sub teancul de noutăţi pe care nu
aveam timp să le parcurg, şi o cronică…altfel.De obicei fetele o ascundeau, cu
jenă, simţindu-se parcă vinovate că îndrăznise cineva să întineze imaginea
zeului pe care îl venerau.Ajunsesem cu timpul să le caut doar pe
acestea.Răsfoiam grăbit cronicile favorabile, pline de hiperbole şi comparaţii
care la început îmi măguleau orgoliul dar care de la un timp mi se păreau fade,
goale, neinspirate, lipsite de suflul unei recunoaşteri sincere a calităţilor
mele. Asemănarea cu marele meu maestru. Versace, nu era pentru ea un titlu de
glorie.Îmi strecura insidios ideea că nu aş fi fost nimic fără marele meu
profesor.Mă stimula de fiecare dată să mă autodepăşesc, să încerc să demonstrez
că pot fi eu însumi, original, provocator, controversat dar puternic.Nu ştiu
cum reuşea mereu să fie cu un pas înaintea mea, înaintea marilor reviste care
mă însoţeau pretutindeni unde mi se deschideau uşi închise până atunci
designerilor dintr-o ţară obscură: Monaco, Veneţia, Cairo, Paris…Prezenţa ei
tăcută,anonimă, mă irita şi mă provoca în acelaşi timp făcându-mă să doresc să
fiu altfel decât îşi imagina ea că sunt.Nu încerca să ia legătura direct cu
mine, ne pândeam şi ne atacam indirect, fără să ne fi făcut cineva cunoştinţă,
fără să dorim de fapt să ne vedem faţă în faţă şi să răspundem franc
acuzaţiilor pe care mi le aducea sau celor pe care eu i le aduceam.Indiferent
ce revistă, ce emisiune tv îi cita intervenţiile, se pare că ele aveau un scop
bine definit:să-mi submineze rolul în modellingul românesc, să arunce o lumină
falsă asupra mea, credeam eu, să mă facă să par mic şi insignifiant în lumina
reflectoarelor care continuau să mă arate aşa cum eram eu de fapt, aşa cum
credeam că sunt încât ajunsesem să mă întreb cine sunt eu cu adevărat, cel strălucitor,
cel puternic, cel invincibil, sau dimpotrivă, cel mic şi slab, agăţându-se de privirile
spectatorilor, de aplauzele lor, de cronicile laudative, de premii, ca de o butelie de oxigen care-mi asigura supravieţuirea
într-o lume supusă tot mai mult ameninţării cu poluarea morală. Doream tot mai mult
să aflu cine sunt eu cu adevărat şi atunci am apelat la un alt mod de a o cunoaşte,
la un alt mediu oarecum la îndemâna tuturor, de ce nu şi a ei, mediul virtual. Nu
a fost uşor dar se părea că am reuşit să-i atrag şi altfel atenţia decât prin creaţiile
mele. Mi-am pus o mască încercând să o cuceresc.Părea în sfarsit umanizată. Dornică
să afle a doua fată a lui Ianus. Ajunsesem
aici, să accepte provocarea mea, întâlnirea într-un loc neconvenţional, departe
de ochii celor care îmi studiau fiecare mişcare dornici să mă suprindă şi să mă
pună apoi într-o postură nefavorabilă.Am întârziat în mod intenţionat, am dorit
să o enervez, să o surprind, să o fac să se îndoiască de ea însăşi, de descoperirile
ei, de valabilitatea premonitiilor ei.Am lăsat-o să aştepte, am urmărit-o dând semne de enervare, plecând
apoi spre automobilul ei parcat într-un loc discret şi când se pregătea să plece,
am început să o claxonez insistent…
