COLECTIA II-proza scurta

Trecea neobservată de fiecare dată când eram copleşit de reacţiile publicului la fiecare defilare pe podium a noilor mele colecţii care stârneau aplauze, comenzi mai mult decât aveam timp să onorez, cronici favorabile, invitaţii la concursuri internaţionale, premii, interviuri pe care le selectam cu grijă, de teamă să nu aleg vreo fiţuică sau vreo tânără ziaristă care să vrea să.şi facă un nume pe seama mea.Nu aveam timp să remarc de fiecare dată o femeie camuflată în spatele unor ochelari uriaşi, acelaşi costum tern, înaltă, ca şi cum ar fi aşteptat un designer care să-şi muleze creaţiile după corpul ei interminabil, tăcută, cu un loc discret în sală dar care să-i asigure o bună vizibilitate asupra spectacolului.Cine avea timp să se întrebe de unde făcuse rost de invitaţii pe care asistentele mele le împărţeau cu grijă, nedorind să se strecoare printre ele persoane indezirabile.Şi totuşi, în ciuda vigilenţei şi grijei pe care mi-o purta echipa mea pentru care eram zeul coborât la început de veac XXI, a doua zi, când mi se aduceau o mulţime de cronici favorabile şi invitaţii de colaborări la diferite reviste, se ascundea sub teancul de noutăţi pe care nu aveam timp să le parcurg, şi o cronică…altfel.De obicei fetele o ascundeau, cu jenă, simţindu-se parcă vinovate că îndrăznise cineva să întineze imaginea zeului pe care îl venerau.Ajunsesem cu timpul să le caut doar pe acestea.Răsfoiam grăbit cronicile favorabile, pline de hiperbole şi comparaţii care la început îmi măguleau orgoliul dar care de la un timp mi se păreau fade, goale, neinspirate, lipsite de suflul unei recunoaşteri sincere a calităţilor mele. Asemănarea cu marele meu maestru. Versace, nu era pentru ea un titlu de glorie.Îmi strecura insidios ideea că nu aş fi fost nimic fără marele meu profesor.Mă stimula de fiecare dată să mă autodepăşesc, să încerc să demonstrez că pot fi eu însumi, original, provocator, controversat dar puternic.Nu ştiu cum reuşea mereu să fie cu un pas înaintea mea, înaintea marilor reviste care mă însoţeau pretutindeni unde mi se deschideau uşi închise până atunci designerilor dintr-o ţară obscură: Monaco, Veneţia, Cairo, Paris…Prezenţa ei tăcută,anonimă, mă irita şi mă provoca în acelaşi timp făcându-mă să doresc să fiu altfel decât îşi imagina ea că sunt.Nu încerca să ia legătura direct cu mine, ne pândeam şi ne atacam indirect, fără să ne fi făcut cineva cunoştinţă, fără să dorim de fapt să ne vedem faţă în faţă şi să răspundem franc acuzaţiilor pe care mi le aducea sau celor pe care eu i le aduceam.Indiferent ce revistă, ce emisiune tv îi cita intervenţiile, se pare că ele aveau un scop bine definit:să-mi submineze rolul în modellingul românesc, să arunce o lumină falsă asupra mea, credeam eu, să mă facă să par mic şi insignifiant în lumina reflectoarelor care continuau să mă arate aşa cum eram eu de fapt, aşa cum credeam că sunt încât ajunsesem să mă întreb cine sunt eu cu adevărat, cel strălucitor, cel puternic, cel invincibil, sau dimpotrivă, cel mic şi slab, agăţându-se de privirile spectatorilor, de aplauzele lor, de cronicile laudative, de premii,  ca de o butelie de oxigen care-mi asigura supravieţuirea într-o lume supusă tot mai mult ameninţării cu poluarea morală. Doream tot mai mult să aflu cine sunt eu cu adevărat şi atunci am apelat la un alt mod de a o cunoaşte, la un alt mediu oarecum la îndemâna tuturor, de ce nu şi a ei, mediul virtual. Nu a fost uşor dar se părea că am reuşit să-i atrag şi altfel atenţia decât prin creaţiile mele. Mi-am pus o mască încercând să o cuceresc.Părea în sfarsit umanizată. Dornică să afle  a doua fată a lui Ianus. Ajunsesem aici, să accepte provocarea mea, întâlnirea într-un loc neconvenţional, departe de ochii celor care îmi studiau fiecare mişcare dornici să mă suprindă şi să mă pună apoi într-o postură nefavorabilă.Am întârziat în mod intenţionat, am dorit să o enervez, să o surprind, să o fac să se îndoiască de ea însăşi, de descoperirile ei, de valabilitatea premonitiilor  ei.Am lăsat-o să aştepte, am urmărit-o dând semne de enervare, plecând apoi spre automobilul ei parcat într-un loc discret şi când se pregătea să plece, am început să o claxonez insistent…