21 septembrie, 2013

Diferenta dintre gazonul artificial si cel autentic: The East

Ea , Sarah, este politista si trebuie sa se infiltreze sub acoperire intr-un grup anarhist care lupta impotriva sistemului oficial, in principal, impotriva deteriorarii mediului inconjurator  si a efectelor extrem de nocive ale acestor politici impotriva sanatatii, in special a copiilor.Politica lor este :dinte pentru dinte".Mai exista filme pe aceasta tema care insa nu m-au captivat.Acesta insa, are ceva in plus: poate povestea de dragoste care se naste intre politista si liderul anarhistilor, Benji, poate asemanarea izbitoare cu o (im)posibila Rosia Montana in viitor, daca s-ar aproba exploatarea resurselor.Poate curajul acestor tineri , loviti fiecare pe plan personal de un efect al politicii de distrugere a mediului, curajul de renunta la un confort mic-burghez pe care li le-ar fi oferit statutul lor social, in favoarea ANGAJARII SI A LUARII DE POZITIE, te impresioneaza.Ei refuza sa-si bage capul in nisip, sa evadeze acolo unde bodyguarzi bine platiti si ziduri inalte par ca ii separa de restul lumii aflate in degradare progresiva si iremediabila.Ei prefera sa plateasca cu viata pentru pacatele acestei lumi opulente si indiferente.Continua sa creada ca pedepsind pe ici pe colo vor trezi constiinte, vor determina actiuni si vor declansa reactii puternice ale opiniei publice impotriva celor care, sub o forma mascata sau nu, aici, aproape de noi sau aiurea, unde credem ca e prea departe ca sa ne pese, distrug tot ce este curat, necesar, viu si instaleaza ARTIFICIALUL sub naivul pretex ca picioarele  nu simt diferenta dintre un gazon artificial si unul real.
Daca vei cauta si altceva decat jocul actorilor, frumusetea imaginii, coerenta scenariului, acest film te va cuceri.Dar nu doar ca sa stai in fata unui ecran urias sau micut si sa cauti alte filme pe aceeasi tema.Poate e timpul sa inlocuiesti gazonul artificial cu unul autentic sau sa lupti ca pe Terra sa continue sa existe gazon adevarat.
Candva, intr-o zi, mai mult sau mai putin buna, vom povesti nepotilor, daca vor apuca sa se nasca si sa fie normali, fizic si psihic, faptul ca am fost contemporani cu Rosia Montana.Si apoi, ce le vom mai spune?Ca viata bate filmul si ca noi ne-am ascuns dupa ziduri si ne-am bagat capul in nisip? Care nisip?! Cel cu aur si cianuri si apoi privindu-ne in oglinda , nu ne-am mai recunoscut chipul si nu ne-am intrebat cine este de vina pentru ca uitasem pana si cuvintele...
Trimiteți un comentariu