31 octombrie, 2013

De cât timp?

Eşti ca la o consultaţie. într-un cabinet uriaş, amplasat în aer liber poate pentru că nu-i vezi pereţii şi ferestrele.Sau poate că, pur şi simplu, nu are nici pereţi, nici ferestre, nici uşi.Doar tu ai avut naivitatea de a crede că poţi contramanda oricând programarea, că-ţi poţi lua lejer bănuţii înapoi, ba chiar şi cu dobândă, ca la o faimoasă bancă, şi-ţi poţi vedea liniştit de drum.Te-ai aşezat însă confortabil pe fotoliu şi te-ai lăsat sedus de vocea amabilă a asistentei, de privirea carismatică a omului aflat de cealaltă parte a uriaşei mese încărcată cu ceea ce un ochi familiarizat cu medicina ar fi numit "instrumente medicale" iar alt ochi, nefamiliarizat ar fi spus: "instrumente de magie".Poate de aceea nu te poţi ridica, nu poţi contramanda consultaţia pe care habar n-ai cine a cerut-o în numele tău şi nu te poţi ridica să pleci ignorând că undeva există un loc şi un om dispus să pună întrebări, să caute răspunsuri împreună cu tine, să acuze, să absolve, să pretindă şi să cerşească înţelegre...
De cât timp nu ai mai aşteptat dimineaţa ca pe o călătorie într-un teritoriu necunoscut în care să descoperi altceva decât monotonia fiecărei zile?
De cât timp nu ai mai tresărit întâlnind un sunet, o culoare, o pagină de carte ca şi cum ar fi întâlnirea mult promisă de aştri şi niciodată împlinită?
De cât timp nu ai mai sorbit din ceaşca nopţii cafeaua dulce-amară a meditaţiei şi a plonjării în propriul eu ca într-o carte redescoperită, în care cresc pagini şi sensuri oridecâte ori o închizi şi care te strigă, de acolo, de unde ai abandonat-o pe noptieră, s-o redeschizi şi să răsfoieşti paginile şi sensurile recent ivite?
De cât timp nu ai mai fremătat în aşteptarea unei întâlniri, cu un prieten vechi, cu o amintire uitată şi brusc redeşteptată de o madlenă râncezită , produs în serie care e departe de a mai avea savoarea unicatului?
Când ai observat că încep să dispară teritorii care îţi aparţineau de mult şi pentru care ai făcut sacrificii uriaşe spre a le avea?(Sacrificii, dar mai ştii tu oare măcar cum se orTografiază corect cuvântul "sacrificiu"?)Ai pierdut încetul cu încetul teritoriile din nord:care îţi asigurau stabilitate emoţională şi sentimentală.Nu mai ştii unde eşti, cine eşti, unde te afli.Trebuie să priveşti spre sud ca să-ţi aminteşti de unde ai plecat.Trebuie să zăboveşti la ecuator ca să-ţi aminteşti de tot ce ai transformat în nisip şi cenuşă.Ai vrea să te opreşti undeva dar te cheamă apusul.Te smulge şi te târăşte nemilos departe ca şi cum ai fi un  trofeu de război.Toate insulele pe care ai înfipt steagul de cuceritor sunt acum înghiţite de ape şi năpădite de alge şi de cadavre de delfini pe care nu ai putut să-i salvezi.
Ochii doctorului trec dincolo de tine, departe ca şi cum ar vedea în depărtare vaporul care a receptat semnalele tale de s.o.s.Dar cine le-a dat voie să se indrepte spre tine?Tu nu ai cerut nimănui ajutorul!Nimănui!Doctore!Exagerezi!Te ridici în picioare nervos, cu un gest de orgoliu ranit stergi masa şi ustensilele doctorului prin care îţi pătrundea în minte şi-ţi amputa trecutul.Oglinda din faţa ta se sparge iar vocea amabilă a asistentei se reîntoarce în placa de gramafon peste care s-a aşternut praful.Din oglida spartă te priveşte chipul obosit al unui bărbat care nu aude cum intră lumina prin tavanul gol şi nici cum valurile lovesc tarmul cu furia unui revoltat inlantuit.El nu aude cum cineva a dărâmat peretii, a desfiinţat uşile şi a interzis de mult sunetul.