25 octombrie, 2013

Dialoguri (im)posibile

Ai auzit? O stradă şi-a deschis inima şi trotuarele s-au umplut de garoafe roşii pentru toate victimele care au murit în stradă...
Ai auzit?O fereastră a alunecat uşor după braţele celui care a trecut prin ea şi i-a oprit cu o îmbrăţişare nesimţită vreodată, prăbuşirea...
Ai auzit? Apropie-ţi urechea de zidul acesta prăbuşit şi ascultă; acolo e cineva care nu striga, nu cere să fie eliberat ci doar dreptul la uitare.Şterge-l din memorie ca pe un cd reutilizabil şi aşază în locul lui un hit efemer.
Ai auzit?Un poet s-a ascuns într-o crisalidă la venirea serii şi a doua zi gunoierii nu au ştiut de ce bagajul lor e atât de greu .
Ai auzit?Un turn s-a apropiat periculos de mult de un nor care-i scria pe geamuri declaraţii de dragoste şi a doua zi cutia poştală a cerului era plină de cereri în căsătorie nerevendicate.
M-ai auzit?Nu am bătut în uşa de catifea ca să nu las urme de fier, nu mi-am scos la indigo un suflet de rezervă ca să-l pot folosi în vremuri moarte,  am  ratat ultima treaptă şi scara a fugit fără mine acolo unde doar vântul o poate susţine...