05 octombrie, 2013

La început poemul doare


ca şi cum ai tranşa vânatul pentru o cină în doi
la care eu voi întârzia ca de obicei
ca şi cum eu aş fi  lumânarea ce arde
pe masa din sufragerie în aşteptare
ca şi cum eu aş fi poemul nescris de pe fotoliul roşu 
aşteptând ca un paparazzi de serviciu
arderea lumânării şi scrierea poemului .

ştiu că nimic nu e încă perfect în flacăra mea
că poemul s-ar putea să te doară la început
nu ai pregătit bandaje nici numere de urgenţă
eşti doar tu şi sentimentul de aşteptare
îmblânzind paşii oaspeţilor întârziaţi invitaţi
să cineze din poemul vânat în secret de un braconier
ascuns în camera de serviciu
ca o metaforă de rezervă la sfârşitul ospăţului
Trimiteți un comentariu