Dupa ce activitatile Atelierului din Nantes la care am avut placerea sa particip, vineri, 11 aprilie, 2014, s-au încheiat, am beneficiat de o excursie foarte interesanta la Pornic, comuna aflata pe tarmul Oceanului Atlantic. Pornic este o veche asezare medievala situata in regiunea Pays de la Loire.Face parte din Bretania istorica si in 1973 a fuzionat cu alte doua localitati intitulate Marie-sur-Mere si Clion-sur-Mer. Conform ultimelor date , Pornic numara 14 000 locuitori. Orasul este renumit pentru castelul sau si vechiul port.Turismul si prelucrarea produselor maritime reprezinta principalele sale surse de existenta.De asemenea , este renumit prin produsele din faianta , prin Cazinoul sau, Centrul de talasoterapie si prin golfurile sale.Imaginile vorbesc mai mult decat orice despre frumusetea si aparenta salbaticie a malului, despre locuintele pitoresti situate de-a lungul tarmului, destul de departe de centrul comunal, de fapt un mic orasel deoarece erau prezente o multime de semne ale civilizatiei care pe locuitorii unor asa-zise orase din Romania, i-ar face invidiosi.
Coborand din autobuz admiram strazile oraselului.
 |
| Atâtea directii , care o fi cea buna? |
 |
| Ce se ascunde în spatele acestor vechi ferestre? Ce pacat că sunt doar un călător pe aici...Această pasăre de piatră, pe cine anunţă ea? |
 |
| Aceste trepte coboară sau urcă spre Ocean.Voi ajunge oare acolo singură? |
 |
| Mă apropii... |
 |
| În acest restaurant cochet ma voi opri şi voi savura o cafea, amând un pic întâlnirea cu Oceanul.E chiar un păcat să-ţi amâni bucuria cu o secundă? În felul acesta o sporeşti, nu? |
 |
| Dar aceasta e doar o fărâmă de ocean... |
 |
| Ambarcaţiuni în aşteptare.Oare pe mine mă aşteaptă? |
 |
| Mă îndepărtez de oraş dar malul celălalt, de acolo de unde vin pare mai misterios privit de aici. |
 |
| Îl văd cu alţi ochi decât atunci când i-am traversta străzile cu gândul la ocean... |
 |
| Iată şi castelul acela care mă chema la el.Ce păcat că ne despart atâtea secole, nu doar un mal... |
 |
| Ambarcaţiuni obosite, apa le-a trădat sau ele au trădat pe cineva şi acum zac în aşteptarea Apei miraculoase... |
 |
| Atâtea culori diferite ca sentimentele celor ce posedă sau se lasă posedaţi de aceste bărcuţe... |
 |
| Am părăsit portul şi am de străbătut 2 km până la Ocean. Ce plăcere rară şi unică... |
 |
| "Rămas bun, Pământule", îi spune acest copac pământului, privind invidios ca si mine spre Ocean. |
 |
| Mă apropii, îi simt respiraţia...gustul sarat pe buze... |
 |
| Sunt singură aici, vântul şi faptul că nu e sezon turistic a micşorat, din fericire, numărul turiştilor. |
 |
| Fascinantă această potecuţă. mă las purtată de ea până aproape de apă.Ah, dacă n-ar fi stâncile, dacă n-ar fi... |
 |
| Case cochete, curajoase, atât de aproape de apă, din care asculţi iarna vuietul oceanului.Mi-ar plăcea la nebunie această senzaţie. |
 |
| Trebuie însă să revin în orăşel, pe acelaşi drum, mâine trebuie să mă întorc acasă , in Romania, cu această grea povară pe care nu am avut-o la sosire: povara amintirii oceanului, cântăreşte enorm în amintirile mele...Cum voi trece vama fara sa le declar? |
 |
| O scoala catolica si un grup de copilasi, asteptand ca toti copiii din lumea asta, pauza... |
