18 aprilie, 2014

Singuratatea fara Gabriel Garcia Marquez

http://mariapostu.files.wordpress.com/2010/10/scan0004.png

https://fr.news.yahoo.com/video/gabriel-garc-m-rquez-mort-061623766.html
Aceasta zi sacra pentru  noi capata inca o tenta sobra prin plecarea unui geniu pe care l-am iubit si l-am admirat cu consecventa din adolesecenta si in toata viata mea de cititor pasionat: GABRIEL GARCIA MARQUEZ.
Reproduc aici un articol mai vechi pe care l-am scris despre marele scriitor columbian:


Plinio Apuleyo Mendoza, Parfumul de guayaba,Convorbiri cu Gabriel Garcia Marques,  ed Curtea veche, 2008
Pentru ca ultimul laureat Nobel este din zona Americii Latine , Mario Vargas Llosa,  cautand prin biblioteca o carte de citit in wekeend pe aceasta vreme ploioasa cand  nu pot face altceva decat să mă izolez de cei din jur şi chiar de mine însămi, (de parcă aşa ceva ar putea fi posibil),  mi-am oprit ochii asupra altui laureat Nobel din aceeasi zona, Columbia, si anume Gabriel Garcia Marques. Aceste Convorbiri realizate de un prieten al marelui scriitor, Plinio Apuleyo Mendoza, el insusi scriitor si ziarist, m-au captivat aproape la fel de mult ca si romanele lui Marques.
Amintirile lui Marques incep cu casa din Aracataca unde traia cu bunicii si se intind pe o perioada indelungata din viata sa, pana in anul aparitiei acestei carti(1982). Scriitorul discuta despre orice este omenesc si redau aici cateva opinii care m-au dezarmat  prin firescul si simplitatea lor. Despre bunicul sau, care l-a crescut pana la varsta de 8 ani in Aracataca, si care este persoana cu care a comunicat cel mai bine vreodata spune:
"Dar in toata viata mea de adult, de câte ori mi se întâmplă ceva,mai ales de câte ori mi se întâmplă ceva bun, simt că singurul lucru care-mi lipseşte pentru ca bucuria să fie totală este s-o fi ştiut şi bunicul."
Despre relaţia cu mama sa , care îi dăruise un număr foarte mare de surioare, el fiind sigurul băiat, romancierul mărturiseşte:
"Este poate relaţia cea mai serioasă pe care am avut-o în viaţa mea, şi cred că nu există nimic pe care ea şi cu mine să nu ni-l putem spune şi nici un subiect pe care să nu-l putem discuta, însă întotdeauna am făcut-o cu un sentiment de intimitate, cu o anumită rigoare care ar putea fi considerată chiar profesională."
Despre legătura dintre personajele operei sale şi realitate, GG Marques spune că:
"...aproape toate personajele mele sunt ca un rebus  compus din bucăţi luate de la persoane diferite şi, bineînţeles cu unele din mine însumi", ceea ce n-o împiedica pe mama sa, citindu-i cărţile, să elimine bucăţile adăugate şi să recunoască vertebra primară în jurul căreia a fost construit personajulUnul din personajele romanului Un veac de singurătate, Ursula Iguaran, are multe din trăsăturile mamei sale dar şi din ale altor femei  cunoscute de el de-a lungul vieţii.
Scriitorul vorbeşte mult, în numeroase capitole, indiferent de tema dominantă a a acestuia, despre prima întâlnire cu Mercedes, soţia sa şi despre viaţa fericită pe care a avut-o alaturi de ea mult timp.În apropierea împlinirii a 25 de ani de căsătorie, scriitorul afirmă  :"...căsătoria ca şi întreaga viaţă, este ceva teribil de dificil pr care trebuie să-l reiei de la început în fiecare zi şi în fiecare zi a vieţii noastre."Interesantă mi s-a părut acea întrebare despre prieteniile lui G Garcia Marques:
"Ai reusit să-ţi păstrezi toate prieteniile din tinereţe?
-Unele mi-au rămas pierdute pe drum, dar cele esenţiale din viaţa mea au supravieţuit tuturor furtunilor.N-a fost o întâmplare, ci dimpotrivă:eu am avut grijă, în fiecare minut al vieţii mele şi în orice împrejurare să fie aşa.Îmi stă în caracter, e un lucru pe care l-am spus în multe interviuri:niciodată, în nici o împrejurare, n-am uitat că în adâncul sufletului meu nu sunt şi nu voi fi nimic mai mult decât unul dintre cei şaisprezece fii ai telegrafistului  din Aracataca."
Referitor la relaţia extrordinar de bună pe care marele scriitor o are cu fiii săi, acesta răspunde:
"Oricât de uluit, de înfuriat, de distrat sau de obosit aş fi, mereu am avut timp să vorbesc cu copiii mei, să stau cu ei, încă de când s-au născut(...)îmi place să fiu tată, experienţa cea mai pasionantă, din viaţa mea a fost aceea de a ajuta la creşterea celor doi fii ai mei, şi cred că tot ce am făcut mai bun în viaţă, nu sunt cărţile, ci fiii mei."
Un capitol este consacrat profesiei. Scriitorul afirmă că punctul de plecare al fiecărei cărţi este o imagine vizuală. Imaginea servind ca punct de plecare pentru Un veac de singurătate a fost "un bătrân care duce un copil să vadă gheaţa expusă ca o curiozitate de circ.".
Autorii pe care-i reciteşte cel mai des sunt Saint-Exupery şi Conrad pentru că, spune el, au în comun o modalitate de a aborda realitatea într-un fel ocolit care o face să pară poetică chiar şi în momente când ar putea să fie vulgară.
Prietenul său îi atrage atentia că în opera sa nu se regăsesc influenţe ale acestor autori, cele mai multe asemănări făcute de critici fiind cu opera lui Faulkner.Gabriel Garcia Marques neagă aceste asemănări spunând că "intenţia mea nu a fost să-l imit pe Faulkner ci să-l distrug", lucru invers decât în cazul Virginiei Wolf, despre care autorul spune că l-a influenţat dar criticii nu văd această influenţă.Alte influenţe care trebuie amintite, completează autorul, sunt Sofocle, Rimabuad, Kafka, poezia spaniolă din Secolul de aur, muzica de cameră de la Schumann şa Bartok." Citind prima frază din Metamorfoza lui Kafka, Gabriel Garcia Marques a avut o revelaţie şi a decis să citească toate marile cărţi ale omenirii începând cu Biblia.
"Într-o bună dimineaţă,când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise zbuciumate,se pomeni ,metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare."
Urmează capitole dedicate romaneloUn veac de singurătate şi Toamna patriarhului, cele mai citite romane ale sale, capitole despre politică, despre femei, despre celebritate şi celebrităţi.Ultima întrebare şi ultimul răspuns ne încântă şi ne răsplătesc plăcutul efort pe care vi-l recomand şi vouă de a duce până la capăt lectura acestei cărţi extrordinare:
"-Care este personajul cel mai surpinzător pe care l-ai cunoscut vreodată?
-Mercedes, soţia mea!"
Trimiteți un comentariu