POEME PUBLICATE

În nr 3-4 al revistei Pro Saeculum al cărei redactor-şef este distinsa doamnă Rodica Lăzărescu, am publicat un grupaj de poeme, din care le reproduc pe acestea:

O cameră în afara timpului

O cameră atât de goală decupată parcă

din atmosfera unei planete nelocuite

ce şansă,

să fim noi primii ei locuitori

respirând un aer nerespirat de nimeni înaintea noastră,

suntem primii,

suntem Adam şi Eva, suntem Columb şi Amerigo Vespucci

prinzându-se veseli de mână

într-un dans inventat de noi pe o muzică astrală,

aici într-o cameră izolată în afara timpului

în care avem şansa să reinventăm lumea,

după propriile noastre legi neplagiind

pe nimeni din istoria pământului

dar acceptând cu generozitate să fim plagiaţi

de-un  Shakespeare de mâine, de-un Dumnezeu

cu chipul din mii de pixeli,

noi retraşi în această cameră în afara timpului

ca pe o insulă plutitoare

în căutarea unei mări care să găzduiască o iubire atât de mare

pentru care încă nu există un termen de comparaţie,

ca pe o planetă de rezervă din care suntem primii şi unicii supravieţuitori…

Vedenie a frumuseţii eterne

Va veni cineva cu faţa ciupită de vărsat,

 cu părul fluturând în vânt ,

cu mâinile, ah, cu mâinile veştede ca nişte flori sintetice,

cu ochii adânciţi în orbite,

acei ochi care văd ceea ce nu vede nimeni

şi nu văd ceea ce vedem toţi,

 va veni cineva care

ne va învăţa să descoperim frumusetea,

nu am auzit glasul acestui nou invatator predicând

veniţi sa va arat frumusetea

despre care şi noi credeam că ştim câte ceva

 dar de fapt nu ştiam nimic

o confundam cu perfecţiunea antică a trupului

cu perfecţiunea davinciana a surâsului

cu moliciunea sânului rubensian,

cu floarea soarelui lui Van Gogh,

cu rafaeliana madonă,

cu bolnavele flori ale răului baudelarien

aici , doar aici e frumuseţea, strigam fiecare din noi

în căutarea de noi adepţi ai frumuseţii unice,

dar am auzit glasul acestui nou învăţator

veniti să vă arăt frumuseţea aici doar aici,

spunea el privind cu ochii care nu vedeau,

cu mâinile care nu se întindeau,

cu gura din care nu ieşeau cuvinte,

cu trupul macerat de răni,

cu paşii care alunecau pe deasupra apelor

cu pelerine sub care ne adăposteam ruşinaţi

şi umiliţi…