04 iunie, 2014

POEME PUBLICATE

În nr 3-4 al revistei Pro Saeculum al cărei redactor-şef este distinsa doamnă Rodica Lăzărescu, am publicat un grupaj de poeme, din care le reproduc pe acestea:


O cameră în afara timpului

O cameră atât de goală decupată parcă
din atmosfera unei planete nelocuite
ce şansă,
să fim noi primii ei locuitori
respirând un aer nerespirat de nimeni înaintea noastră,
suntem primii,
suntem Adam şi Eva, suntem Columb şi Amerigo Vespucci
prinzându-se veseli de mână
într-un dans inventat de noi pe o muzică astrală,
aici într-o cameră izolată în afara timpului
în care avem şansa să reinventăm lumea,
după propriile noastre legi neplagiind
pe nimeni din istoria pământului
dar acceptând cu generozitate să fim plagiaţi
de-un  Shakespeare de mâine, de-un Dumnezeu
cu chipul din mii de pixeli,
noi retraşi în această cameră în afara timpului
ca pe o insulă plutitoare
în căutarea unei mări care să găzduiască o iubire atât de mare
pentru care încă nu există un termen de comparaţie,
ca pe o planetă de rezervă din care suntem primii şi unicii supravieţuitori…

Vedenie a frumuseţii eterne

Va veni cineva cu faţa ciupită de vărsat,
 cu părul fluturând în vânt ,
cu mâinile, ah, cu mâinile veştede ca nişte flori sintetice,
cu ochii adânciţi în orbite,
acei ochi care văd ceea ce nu vede nimeni
şi nu văd ceea ce vedem toţi,
 va veni cineva care
ne va învăţa să descoperim frumusetea,
nu am auzit glasul acestui nou invatator predicând
veniţi sa va arat frumusetea
despre care şi noi credeam că ştim câte ceva
 dar de fapt nu ştiam nimic
o confundam cu perfecţiunea antică a trupului
cu perfecţiunea davinciana a surâsului
cu moliciunea sânului rubensian,
cu floarea soarelui lui Van Gogh,
cu rafaeliana madonă,
cu bolnavele flori ale răului baudelarien
aici , doar aici e frumuseţea, strigam fiecare din noi
în căutarea de noi adepţi ai frumuseţii unice,
dar am auzit glasul acestui nou învăţator
veniti să vă arăt frumuseţea aici doar aici,
spunea el privind cu ochii care nu vedeau,
cu mâinile care nu se întindeau,
cu gura din care nu ieşeau cuvinte,
cu trupul macerat de răni,
cu paşii care alunecau pe deasupra apelor
cu pelerine sub care ne adăposteam ruşinaţi

şi umiliţi…