29 iulie, 2014

CÂTEVA ORE ÎN AMSTERDAM

Nu ştiu dacă sunt suficiente doar câteva ore pentru a simţi pulsul unui oraş mai ales al unui oraş ca Amsterdam, dar eu cred că am făcut-o.La câteva zile după tragedia aviatică de care vorbeşte toată planeta, oraşul pare prea puţin marcat.Bicicliştii continuă să pedaleze conştienţi de drepturile lor pe marile bulevarde, unde automobilele se mişcă greoi, obligate să frâneze  tot timpul, căutând cu grijă puţinele stăzi ce le sunt permise.Ei, regii şoselelor, se lăfăie pe piste largi, claxonându-te dacă, neobişnuit cu asemenea stil citadin, uiţi să te fereşti din calea lor.De la femei elegante, în rochii de mătase, pedalând cu graţie şi dezinvoltură, la mame în ţinute sportive, având în spate sau în faţa bicicletei un scăunel pe care stă cuminte, cu o cască pe cap, un copilaş de 3-4 anişori, la distinşi domni şi doamne în vârstă, toată lumea pedalează.

Am călătorit aşadar prin Amsterdam pe jos dar şi cu transportul în comun care este foarte bine adaptat fluxului de călători şi care te ajută să ajungi în scurt timp în cele mai diferite repere ale oraşului, astfel că pot spune că am valorificat la maximum cele 24 de ore petrecute în acest oraş deosebit.Pe lângă arhitectura specific nordică şi fizionomiile în general caracterisitice, (am remarcat desigur, numărul mare de turişti care pur şi simplu sufocă specificul locului) dar ei se disting prin multe elemente, limba vorbită în primul rând, ţinuta, goana şi dorinţa de a surpinde cât mai multe din acest loc minunat pe telefoanele mobile sau cu ajutorul camerelor de filmat.
Primul obiectiv ce nu trebuie ratat, dacă sunteti iubitori de artă sau pur şi simplu, vreţi să vă lăudati cu o experienţă artistică deosebită, este vizita la Muzeul de Artă, intitulat Rijkmuzeum.
Am petrecut aici câteva ore după ce, bineînţeles, am stat la coadă la intrarea în muzeu, numărul turiuştilor fiind imens.Niciodată, pe vremea când eram liceană la Liceul de Artă din Craiova şi domnul profesor Brădiceanu îmi vorbea despre realism şi despre Rembrabdt, Vermeer, nu am visat măcar că le voi putea vedea lucrarile stând la doar 30 de cm departe de ele, despărţită de o bandă subţire şi urmărită de privirile vigilente ale numeroşilor supraveghetori.Am putut fotografia însă oricât. Am admirat o galerie întreagă dedicată lui Rembrand şi unele lucrări ale lui Vermeer din care însă lipsea Fata cu turban, în schimb toţi se înghesuiau pe lângă tabloul Lăptăreasa al aceluiaşi mare pictor.Am mai admirat lucrări de Iacob Van Ryisdael, Jan Steen,Frans Hals şi multe alte colecţii de artă,
E un loc unde nici o săptămână de colindat prin galerii, nu este suficient.
A fost o după amiază de neuitat pentru care îi sunt recunoscătoare fiicei mele şi  lui Dumnezeu că mi-a fost dat s-o trăiesc.
                                                      În faţa Bibliotecii Regale din Bruxelles