Pentru că nu-mi pot
aminti întotdeauna unde mi-am aşezat amintirile despre prima dragoste
umbra firului de păianjen mă derutează
încurc, da încurc
amiezile în care am înălţat primul zmeu
cu acelea în care
m-ai sărutat prima dată
şi deodată
păianjenul se mişcă spre o pradă veştedă
se suprapune peste
toate soneria din trecut anunţând sfârşitul sau începutul a ceva
într-un timp ce
părea fără sfârşit
ca o cutie de
bomboane consumate ziua reînnoite noaptea
în absenţa mea
de o prezenţă
invizibilă şi generoasă
gustul unic al
fiecărei bomboane se dizolvă in amintire
Împreună cu acea
iubire pe care nu o pot reproduce oricâte energizante şi vitamine
aş consuma
aşa cum nu pot
reconstitui gustul primului sărut când am desfăcut cutia aşezată
de o mână invizibilă în faţa mea şi am savurat
cu lăcomie şi inconştienţă
prima bomboană
otrăvită...
