01 noiembrie, 2014

SENTIMENTUL DUREROS AL TIMPULUI



Pentru că nu-mi pot aminti întotdeauna unde mi-am aşezat amintirile despre prima dragoste
 umbra firului de păianjen mă derutează
încurc, da încurc amiezile în care am înălţat primul zmeu
cu acelea în care m-ai sărutat prima dată
şi deodată păianjenul se mişcă spre o pradă veştedă
se suprapune peste toate soneria din trecut anunţând sfârşitul sau începutul a ceva
într-un timp ce părea fără sfârşit
ca o cutie de bomboane consumate ziua reînnoite noaptea
în absenţa mea
de o prezenţă invizibilă şi generoasă
gustul unic al fiecărei bomboane se dizolvă in amintire
Împreună cu acea iubire pe care nu o pot reproduce oricâte energizante şi vitamine
aş consuma
aşa cum nu pot reconstitui gustul primului sărut când am desfăcut cutia aşezată
 de o mână invizibilă în faţa mea şi am savurat cu lăcomie şi inconştienţă

prima bomboană otrăvită...
Trimiteți un comentariu