11 ianuarie, 2015

Revista internationala Faleze de piatra nr 1, 2015

Aici puteti gasi printre multe materiale noi si interesante, si poemul meu, Oda frumusetilor apuse:

http://falezedepiatra.net/archives/20034
Odă frumuseţilor apuse
în care se ascundea esenţa nemuririi,
care nu au colindat lumea pe la concursuri de miss
nu au militat pentru cauze umanitare,
frumuseţi strivite dimineaţa de geamul murdar al
tramvaiului 40
trecând prin visele singuraticilor cu încetineala
cu care treci dintr-o galaxie
în altă galaxie
dintr-o emoţie de toamnă
într-o emoţie de tinichea,
frumuseţi risipite în pahare de alcool metilic
şi apoi împroşcând inestetic cauciucurile unui bmw
rătăcit în banlieue
frumuseţi depozitate la morga unui spital
cu plăcuţe de înmatriculare indescifrabile
aşteptând să fie recunoscute şi reabilitate măcar pe
ultimul drum,
frumuseţi neîncoronate neaplaudate
nerecompensate cu contracte pe tărâmuri exotice
şi promisiunile unei tinereţi eterne,
frumuseţi zăcând în sertare ca un flacon
în care parfumurile au îngheţatMARIA POSTU cutia poștală a cerului

e inutil să le asortezi cu o rochie de seară
cu care o frumuseţe a cucerit cândva lumea,
tu, frumuseţe suferind de cancerul minţii,
tu, frumuseţe vicleană şi nerecunoscătoare
târâtă prin toate procesele ca prin nişte abatoare
unde laşi mereu amanet câte ceva din tine
oh, ce n-aş da frumuseţe de duzină
să-ţi fiu acordorul care-ţi strecoară otravă în vocea
cu care provoci dezastre ecologice
oh, frumuseţe de cartier,
ce n-aş da să-ţi fiu muezinul ce te ademeneşte în
amurg
în rugăciuni pe lăturalnice poteci ,
oh, frumuseţe de judeţ,
ce n-aş da să-ţi fiu împiegatul ce vesteşte sosirea
unui tren pe peronul din inima mea,
frumuseţe revendicată şi apoi lăsată în paragină de
noii şi orgolioşii stăpâni
în căutarea altei frumuseţi abandonate pe peronul
unei gări…
frumuseţi care n-aţi ştiut că sunteţi muritoare
când vi se aşeza pe părul vopsit cu l’oreal nr 6,
diadema nemuririi
frumuseţi care v-aţi lăsat clonate pe sticlă sub
aplauze curgând
prin conducta spartă a realităţii,
odată cu moartea ultimului instalator ce v-ar fi
putut salva de înec în uitare,MARIA POSTU cutia poștală a cerului

ce jurat vă mai ştie adevărata măsură a sutienului
şi
adevărata rotunjime a buzelor pline de botox,
ce pictor se mai poate mira dorind să le
imortalizeze,
frumuseţi târâte în arenă la jocurile foamei de un
public flămând şi însetat
frumuseţi atârnând de ziduri ca un grafitti obscen
anonim,
când hingherii-restauratori rataţi descuamează
zidul până la sânge
sperând să elibereze frumuseţea irosită în fiecare
noapte
la mese de joc improvizate sub poduri în ruină,
frumuseţi blamate şi niciodată salvate de
prezidenţialele şi decadentele decrete
pe hârtie cerată împodobind pereţii unui muzeu
ruinat
dacă n-aş fi crescut în grădina Mona Lisei
şi n-aş fi primit lecţii de pictură de la Da Vinci
n-aş fi ştiut niciodată ce este adevărata frumuseţe,
m-aş fi hrănit cu frumuseţe sintetică de două ori pe
zi
şi aş fi trecut nepăsător pe lângă frumuseţile
boticelliene
ori pe lângă cele rafaeliene ascunse îm muzee
parolate
căutând mereu femeia ascunsă
în spatele tejghelei cu chinezării şi alte kitsch-uri,
femeia în uniformă de soldat ori femeia travestită
asunzându-şi feminitatea sub un nor de fum
şi o curea uriaşă din piele sintetică
m-aş fi întrebat dacă există un drum spre
frumuseţe
şi dacă ar fi putut fi descoperit de Columb
dacă Leonardo nu e cumva un geograf ratat
care a uitat să treacă frumuseţea pe vreo hartă
ne-a lăsat doar crâmpeie din care greu se poate
reconstitui frumuseţea
dacă aş întâlni-o vreodatăMARIA POSTU cutia poștală a cerului
108
aş scoate-o la lecţia esteticii şi aş pune-o să scrie
de 365 de ori pe an la beauté, c est moi,
şi, la sage Helois,, şi la roine Blanche comme un lis,
frumuseţea e cheia cu care deschid seara grădina
cu les fleurs du mal
şi mă ascund a l’ombre de jeunnes filles en fleur,
frumuseţea e doza de otravă cu care mă imunizez zi
de zi
împotriva ne-frumuseţii ce pândeşte în spatele
fiecărei parole sparte…