28 noiembrie, 2015

PARABOLE VECHI, SENSURI NOI

Parabole vechi, sensuri noi

Mă îndrept spre magazinul de pâine de la colțul blocului și ca de fiecare dată mă întreb care pâine are cel mai bun gust, cea mai sănătoasă culoare, cât de proaspătă este și câtă pâine trebuie să consum spre a nu-mi pune sănătatea în pericol pentru că, nu-i așa, ultimele cercetări avertizează asupra consumului excesiv de pâine sau mai bine zis a anumitor sortimente de pâine care nu ar fi tocmai sănătoase.Uit de bunele intenții și mă las ca de obicei vrăjită de recomandarea vânzătoarei pe care i-o cumpăr ca de obicei cu un mic bacșiș lăsat după ce achit pâinea și sacoșa aferente,  și nu mă mir de ce acasă pâinea cumpărată nici nu miroase apetisant și irezistibil ca pâinea copilăriei mele frământată și coaptă de mama în țestul din vatra familiei noastre și știu că după ce voi consuma totuși două felii din pâinea fără gust, o voi împărți porumbeilor din fața blocului sau o voi oferi pisicilor de la ghena de gunoi.
Această pâine nu m-a săturat, poate că nici nu eram flămândă, poate abundența de sortimente de pâine omoară în noi gustul și foamea și tot ceea ce facem este doar să ne alimentăm spre a putea funcționa cât mai eficient din punct de vedere biologic .
Mi-ar fi plăcut să putem stabili,măsura, aprecia ce gust aveau cele cinci pâini ale lui Isus , scenă menționată în toate cele patru Evanghelii canonice, cum erau frământate, coapte, unde era cultivat grâul din care s-a făcut făina , dacă ucenicii care le-au tăiat aveau sau nu analizele la zi, dacă erau sărate sau dacă aveau aditivi, dacă  erau rotunde sau baghete.Imposibil de știut și irelevant.E o minune, și nu trebuie contestată. Apoi mă gândesc la mulțimile care se așază la coadă în diverse locuri în care cineva , cu nu-se- știe ce intenții, vrea să le sature și le oferă blide de unică folosință cu diferite mâncăruri, nu doar pâine și pește, pe care ei le savurează cu plăcere, ba chiar cu lăcomie.
Undeva, un contabil priceput înmulțește cifrele cu care a fost înfăptuită generoasa ofertă a mulțimilor.

Dar mulțimea este oare vreodată sătulă destul?Îi ajung oare acele bucate mai mult sau mai puțin ecologice?Ce trebuie să dea în schimbul lor?Oare știu ei într-adevăr când și cum vor plăti?Mulțimea are mereu nevoie de hrană.Cuvântul hrană este însă greu de definit.Știți care este cu adevărat hrana de care are  nevoie mulțimea spre a putea sta în rând cât mai mult timp, spre a rezista tuturor provocărilor și insinuărilor care-i creează iluzia că înseamnă ceva? INFORMAȚIA, ZVONUL , ȘTIREA, aceștia sunt peștii magici și pâinea pe care le-o oferă presa. Știri care se înmulțesc halucinant, care proliferează în funcție de solul unde a căzut un cuvânt din acea știre, care asemenea unui pesticid ce se vrea benefic, cu timpul distruge integritatea solului și-l transformă într-un pământ steril.Nefiltrate, necenzurate, (ne-am săturat timp de 50 de ani de cenzură, nu, de ce să mai dorim alta?, veți zice), neținute în carantina necesară, știrile se răspândesc și pierd încetul cu încetul sâmburele de bună intenție pe care l-au avut inițial.Mulțimea nu se satură, vrea alte și alte știri pe măsura celor anterioare sau și mai și, devin dependenți de ele, în timp ce , undeva, un contabil priceput înmulțește cifrele cu care a fost înfăptuită generoasa ofertă a mulțimilor.Ucenicii lui Isus adună în coșuri firimituri de la această masă permanentă și se miră de ce nu le mai ajung coșurile și timpul.Mâine trebuie s-o ia de la capăt...
Trimiteți un comentariu