06 noiembrie, 2017

NALUCA

Părea că s-ar putea întoarce oricând
ştiind că e aşteptată,
Doar sa-ți arunce o privire
Si apoi să te uite,
Părea ca ar putea reveni intr-o secunda pe scaunul ei gol
Sorbind ușor din paharul pe jumătate plin
Un strop de fericire
Părea că ar putea ciocăni ușor in fereastra la miezul nopții
Uimita ca nu i se mai potriveşte cheia,
Si apoi ne-ar invita să o ajutam să-şi care bagajele
Din uriașa ei călătorie de care noi nu știam nimic
Părea că-si caută uimită locul in dormitor
Apoi golește nervoasă sertarele să-si așeze noile amintiri,
Cere iertare că a întârziat privind ceasul şi calendarul,
Ochii i se opresc mirați asupra unui album de fotografii
Îl răsfoiește căutând ceva si apoi 
părea
Că in sfârșit
Si-a amintit...